coromâslă sf [At: BARONZI, L. 161 / Pl: ~le / E: rs, ucr коромисло] (Reg) 1 Cobiliță (1). 2 Braț al balanței. 3 (Ast; pop) Cobiliță (2).

COROMÂSLĂ ~e f. reg.1) Bucată curbată de lemn, prevăzută la ambele capete cu cârlige sau cu crestături, de care se atârnă căldările sau coșurile și care se poartă pe umeri; cobiliță. 2) Pârghia balanței. /<ucr. koromyslo

coromâslă f. Mold. cobiliță de cărat apă. [Rus. KOROMYSLO].

COROMÎSLĂ, coromîsle, s. f. (Mold.) Cobiliță. Aparii de la cișmea au înălțat coromîslele și au poftit să bată cu ele pe dumnealui Sima Ghiorț, mare armaș al domniei Șchiopului. SADOVEANU, N. P. 348.

coromîslă f., pl. e (rus. koromýslo, rut. korómislo, id.). Nord. Cobiliță.

coromâslă (reg.) s. f., g.-d. art. coromâslei; pl. coromâsle

coromâslă (reg.) s. f., g.-d. art. coromâslei; pl. coromâsle

coromâslă s. f., g.-d. art. coromâslei; pl. coromâsle

COROMÂSLĂ s. v. cobiliță.

COROMÂSLA s. art. v. lebăda.

coromîsla s. art. v. LEBĂDA.

coromîslă s. v. COBILIȚĂ.

coromîslă (coromîsle), s. f. – 1. Cobiliță cu care se duc două găleți în același timp. – 2. La căruță, orcic. – 3. Constelația Casiopea. – 4. (Trans.) Fată vioaie și dezinvoltă. Origine incertă. Pare der. de la rus., rut. koromyslo (Cihac, II, 73); cuvîntul nu este însă sl., apare numai în aceste două limbi, și după Berneker 573 ar putea proveni din rom. curmeziș „de-a latul, pieziș”, ipoteză care de asemenea pare improbabilă. Sensul 4 pare a indica o contaminare a lui coropișniță „insectă dăunătoare” cu sălămîzdră „salamandră”; semantismul nu este însă clar pentru celelalte accepții.