corologie sf [At: DN³ / V: cho~ / Pl: ~ii / E: fr chorologie] Studiu al răspândirii în spațiu a obiectelor, a organismelor etc.

COROLOGIE s.f. Știință care se ocupă cu studiul răspîndirii în spațiu a obiectelor, a organismelor. [Scris și chorologie. / < fr. chorologie, cf. gr. chora – regiune, logos – știință].

COROLOGIE s. f. 1. studiu al distribuției în spațiu a obiectelor, a organismelor. 2. metodă de cercetare care studiază răspândirea elementelor unei culturi istorice într-o anumită zonă geografică. (< fr. chorologie)

chorologie sf vz corologie

CHOROLOGIE s.f. v. corologie.

corologie s. f., art. corologia, g.-d. art. corologiei

CORO-₁ (CHORO) „loc, regiune, ținut; răspîndire, diseminare”. ◊ gr. khoros „loc, regiune, țară” > fr. choro-, engl. id., germ. id. > rom. coro- și choro-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere generală a unei țări; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Studiul răspîndirii geografice și topografice a organismelor. 2. Metodă de cercetare care studiază răspîndirea elementelor unei culturi istorice, într-o anumită zonă geografică; ~tip (v. -tip), s. n., tip de distribuție geografică limitată.