opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COROLAR2, -Ă, corolari, -e, adj. (Bot.) Al corolei. – Din fr. corollaire.

COROLAR2, -Ă, corolari, -e, adj. (Bot.) Al corolei. – Din fr. corollaire.

COROLAR1, corolare, s. n. (Mat., Log.) Concluzie care derivă nemijlocit dintr-o teoremă. ♦ Idee care decurge dintr-o teorie, dintr-o afirmație etc. – Din fr. corollaire, lat. corollarium.

corolar2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr corollaire] (Bot) 1 Referitor la corolă. 2 Caracterisic corolei. 3 Care aparține corolei.

corolar1 sn [At: MELIK, G. 3 / Pl: ~e / E: lat corollarium, fr corollaire Cf corolă] 1 Ceea ce se adaugă în subsidiar spre a întări demonstrarea unei afirmații. 2 (Mat) Concluzie care derivă dintr-o teoremă. 3 Concluzie care urmează ca o consecință dintr-o teorie. 4 Consecință a unei afirmații.

COROLAR1, corolare, s. n. (Mat.) Concluzie care derivă nemijlocit dintr-o teoremă. ♦ Idee care decurge dintr-o teorie, dintr-o afirmație etc. – Din fr. corollaire, lat. corollarium.

COROLAR, corolare, s. n. (Mat.) Concluzie enunțată ca o consecință a unei teoreme demonstrate. Corolarul teoremei lui Thales. ♦ Idee care decurge dintr-o teorie, o afirmație etc.

COROLAR s.n. Concluzie care urmează ca o consecință a unei teoreme demonstrate. ♦ Idee, concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmație etc. [Cf. fr. corollaire, lat. corollarium].

COROLAR, -Ă adj. Al corolei. [Cf. fr. corollaire].

COROLAR s. n. teoremă, consecință imediată a unei alte teoreme. ◊ concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmație etc. (< fr. corollaire, lat. corollarium)

COROLAR ~e n. 1) mat. Concluzie care se deduce direct dintr-o teoremă demonstrată. 2) Idee care derivă din alta. /<fr. corollaire, lat. corollarium

corolar n. consecvență, rezultanta unei propozițiuni deja demonstrată.

*corolár n., pl. e (lat. corollarium, cunună dată în dar). Mat. Log. Consecŭență care rezultă dintr’o teoremă, dintr’o propozițiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+corolar1 adj. m. (înger ~), pl. corolari; f. corolară (extremitate ~), pl. corolare

corolar2 s. n., pl. corolare

corolar s. n., pl. corolare

corolar s. n., pl. corolare

Intrare: corolar (adj.)
corolar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corolar
  • corolarul
  • corolaru‑
  • corolară
  • corolara
plural
  • corolari
  • corolarii
  • corolare
  • corolarele
genitiv-dativ singular
  • corolar
  • corolarului
  • corolare
  • corolarei
plural
  • corolari
  • corolarilor
  • corolare
  • corolarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: corolar (s.n.)
corolar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corolar
  • corolarul
  • corolaru‑
plural
  • corolare
  • corolarele
genitiv-dativ singular
  • corolar
  • corolarului
plural
  • corolare
  • corolarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corolar, corolarăadjectiv

etimologie:

corolar, corolaresubstantiv neutru

  • 1. matematică logică Concluzie care derivă nemijlocit dintr-o teoremă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Corolarul teoremei lui Thales. DLRLC
    • 1.1. Idee care decurge dintr-o teorie, dintr-o afirmație etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.