COROIÉTIC, -Ă, coroietici, -ce, adj. (Reg.) Coroiat. – Coroiat + suf. -ic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COROIÉTIC adj. v. acvilin, adus, cocârjat, coroiat, curbat, încovoiat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coroiétic adj. m., pl. coroiétici; f. sg. coroiétică, pl. coroiétice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coroĭat, -ă adj. Est. Ca cĭocu coroĭuluĭ, achilin: nas coroĭat. – Și coroĭátic. – Pop. -ĭet, -ĭetic. V. cîrjoĭez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink