opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COROIAT, -Ă, coroiați, -te, adj. (Despre ciocul unor păsări, p. ext., despre nasul oamenilor) Încovoiat; cu vârful adus în jos; acvilin, coroietic. ♦ (Despre oameni) Care are nasul încovoiat. – Coroi + suf. -at.

coroiat2, ~ă a [At: SADOVEANU, P. S. 101 / V: ~iet / Pl: ~ați, ~e / E: coroia] 1 Încovoiat ca ciocul coroiului1 (1-3). 2 (D. nas) Acvilin.

coroiat1 sn [At: MDA / Pl: ~uri / E: coroia] 1-2 Coroiere (1-2).

COROIAT, -Ă, coroiați, -te, adj. (Despre ciocul păsărilor, p. ext. despre nasul oamenilor) Încovoiat cu vârful în jos, adus; acvilin: coroietic. ♦ (Despre oameni) Care are nasul încovoiat. – Coroi + suf. -at.

COROIAT, -Ă, coroiați, -te, adj. (Despre ciocul păsărilor, p. ext. despre nasul oamenilor) încovoiat cu vîrful în jos (ca ciocul coroiului), adus. Baba-și întoarse spre ea... nasul coroiat și ochii mititei. SADOVEANU, P. S. 101. E un tînăr scund cu ochii lucitori, cu nasul coroiat. DUNĂREANU, CH. 57. Făceam prima lecție... cu elevul meu, un băiețaș... cu fața lungăreață, cu nasul puțin coroiat. HOGAȘ, DR. II 52. ◊ (Despre oameni) Care are nasul adus. Cel grec mîndru, coroiat, Ce ședea cu domnu-n sfat, Pe Codrean cît l-auzea, La față se-ngălbinea. ALECSANDRI, P. P. 90.

COROIAT ~tă (~ți, ~te) Care este încovoiat cu vârful în jos; curbat. /coroi + suf. ~at

coroiat a. de coroiu: nas coroiat, recurbat ca ciocul coroiului.

coroĭat, -ă adj. Est. Ca cĭocu coroĭuluĭ, achilin: nas coroĭat. – Și coroĭátic. – Pop. -ĭet, -ĭetic. V. cîrjoĭez.

COROIA, pers. 3 coroiază, vb. I. Refl. (Rar; despre nas) A se încovoia (ca ciocul coroiului); a deveni coroiat. – Din coroiat (derivat regresiv).

coroia vr [At: CARAGIALE, S. 4 / Pzi: ~iez / E: coroi1] 1 A se încovoia ca un cioc de coroi1 (1-3). 2 (D. nas) A se face coroiat2 (2).

coroiet, ~ă a vz coroiat

COROIA, pers. 3 coroiază, vb. I. Refl. (Rar; despre nas) A se încovoia (ca ciocul coroiului). [Pr.:-ro-ia] – Din coroiat (derivat regresiv).

COROIA, pers. 3 coroiază, vb. I. Refl. (Rar, despre nas) A fi încovoiat, a avea formă coroiată. Nasul i se coroiază ca ciocul vulturului. CARAGIALE, S. 4.

A SE COROIA pers. 3 se ~iază intranz. A căpăta formă de arc; a se încovoia; a se arcui; a se curba; a se cambra. [Sil. -ro-ia] /Din coroiat

A COROIA ~iez tranz. A face să se coroieze; a arcui; a încovoia; a cambra; a curba. [Sil. -ro-ia] /Din coroiat

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coroia (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se coroiază, imperf. 3 pl. se coroiau; conj. prez. 3 să se coroieze; ger. coroindu-se

!coroia (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se coroiază; conj. prez. 3 să se coroieze

coroia vb., ind. prez. 3 sg. și pl. coroiază; conj. prez. 3 sg. și pl. coroieze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COROIAT adj. acvilin, adus, cocârjat, curbat, încovoiat, (reg.) coroietic. (Nas ~.)

COROIAT adj. acvilin, adus, cocîrjat, curbat, încovoiat, (reg.) coroietic. (Nas ~.)

COROIA vb. a se încovoia. (I s-a ~ nasul.)

COROIA vb. a se încovoia. (I s-a ~ nasul.)

Intrare: coroiat
coroiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coroiat
  • coroiatul
  • coroiatu‑
  • coroiată
  • coroiata
plural
  • coroiați
  • coroiații
  • coroiate
  • coroiatele
genitiv-dativ singular
  • coroiat
  • coroiatului
  • coroiate
  • coroiatei
plural
  • coroiați
  • coroiaților
  • coroiate
  • coroiatelor
vocativ singular — —
plural — —
coroiet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: coroia
verb (V213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coroia
  • coroiere
  • coroiat
  • coroiatu‑
  • coroind
  • coroindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • coroiază
 (să)
  • coroieze
  • coroia
  • coroie
  • coroiase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • coroiază
 (să)
  • coroieze
  • coroiau
  • coroiară
  • coroiaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coroiat, coroiatăadjectiv

  • 1. (Despre ciocul unor păsări, prin extensiune, despre nasul oamenilor) Încovoiat; cu vârful adus în jos. DEX '09 DLRLC
    sinonime: acvilin adus cocârjat coroiatic curbat încovoiat
    • format_quote Baba-și întoarse spre ea... nasul coroiat și ochii mititei. SADOVEANU, P. S. 101. DLRLC
    • format_quote E un tînăr scund cu ochii lucitori, cu nasul coroiat. DUNĂREANU, CH. 57. DLRLC
    • format_quote Făceam prima lecție... cu elevul meu, un băiețaș... cu fața lungăreață, cu nasul puțin coroiat. HOGAȘ, DR. II 52. DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni) Care are nasul încovoiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cel grec mîndru, coroiat, Ce ședea cu domnu-n sfat, Pe Codrean cît l-auzea, La față se-ngălbinea. ALECSANDRI, P. P. 90. DLRLC
etimologie:
  • Coroi + sufix -at. DEX '98 DEX '09

coroiaverb

  • 1. rar (Despre nas) A se încovoia (ca ciocul coroiului); a deveni coroiat. DEX '09 DLRLC
    sinonime: arcui cambra curba încovoia
    • format_quote Nasul i se coroiază ca ciocul vulturului. CARAGIALE, S. 4. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.