CORODÁT, -Ă, corodați, -te, adj. Care a fost supus corodării. – V. coroda.
Sursa: DEX '84 (1984) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CORODÁ, corodez, vb. I. Tranz. 1. A roade, a degrada unele materiale, metale etc. în mod progresiv cu ajutorul agenților chimici. 2. A pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu ajutorul unei soluții corozive. 3. A decolora pe anumite porțiuni o țesătură vopsită în vederea obținerii unor desene. – Din fr. corroder.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CORODÁ pers. 3 corodează tranz. 1) (materiale, metale) A distruge lent și progresiv printr-o reacție chimică. 2) (țesături) A trata cu mordanți în vederea obținerii unor desene. 3) (clișee) A confecționa, tratând o placă metalică cu o soluție corosivă. /<fr. corroder
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORODÁ vb. I. tr. 1. (Despre agenți chimici) A roade, a degrada unele materiale, metale etc. 2. (Poligr.) A pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu ajutorul unei soluții corosive. 3. (Text.) A decolora pe anumite porțiuni o țesătură în vederea obținerii unor desene; a ronja. [< fr. corroder].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORODÁ vb. tr. 1. (despre agenți chimici) a roade, a degrada unele materiale, metale etc. 2. a pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu soluție corosivă. 3. (text.) a decolora pe anumite porțiuni o țesătură în vederea obținerii unor desene; a ronja. 4. (fig.) a distruge cu încetul. (< fr. corroder, lat. corrodere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

corodá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. corodeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink