2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORODARE, corodări, s. f. Acțiunea de a coroda și rezultatul ei. – V. coroda.

CORODARE, corodări, s. f. Acțiunea de a coroda și rezultatul ei. – V. coroda.

corodare sf [At: DN3 / Pl: ~dări / E: coroda] 1 Degradare a unor materiale, metale etc. în mod progresiv cu ajutorul unor agenți chimici Si: corodat1 (1). 2 (Pgr) Pregătire a unei forme de tipar prin gravare chimică folosind o soluție corosivă Si: corodat1 (2). 3 (Tex) Decolorare pe anumite porțiuni a unei țesături vopsite, în vederea obținerii unor desene Si: corodat1 (3).

CORODARE s.f. Acțiunea de a coroda și rezultatul ei; ronjare. [< coroda].

CORODA, corodez, vb. I. Tranz. 1. A roade, a degrada unele materiale, metale etc. în mod progresiv cu ajutorul agenților chimici. 2. A pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu ajutorul unei soluții corosive. 3. A decolora pe anumite porțiuni o țesătură vopsită în vederea obținerii unor desene. – Din fr. corroder.

CORODA, corodez, vb. I. Tranz. 1. A roade, a degrada unele materiale, metale etc. în mod progresiv cu ajutorul agenților chimici. 2. A pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu ajutorul unei soluții corosive. 3. A decolora pe anumite porțiuni o țesătură vopsită în vederea obținerii unor desene. – Din fr. corroder.

coroda [At: DN3 / Pzi: ~dez / E: fr corroder] 1-2 vtr A (se) degrada în mod progresiv cu ajutorul agențior chimici. 3 (Pgr) vt A pregăti o forniă de tipar prin gravare chimică folosind o soluție corosivă. 4 vt (Tex) A decolora pe anumite porțiuni o țesătură vopsită, în vederea obținerii unor desene Si: a ronja.

CORODA vb. I. tr. 1. (Despre agenți chimici) A roade, a degrada unele materiale, metale etc. 2. (Poligr.) A pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu ajutorul unei soluții corosive. 3. (Text.) A decolora pe anumite porțiuni o țesătură în vederea obținerii unor desene; a ronja. [< fr. corroder].

CORODA vb. tr. 1. (despre agenți chimici) a roade, a degrada unele materiale, metale etc. 2. a pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu soluție corosivă. 3. (text.) a decolora pe anumite porțiuni o țesătură în vederea obținerii unor desene; a ronja. 4. (fig.) a distruge cu încetul. (< fr. corroder, lat. corrodere)

A CORODA pers. 3 corodează tranz. 1) (materiale, metale) A distruge lent și progresiv printr-o reacție chimică. 2) (țesături) A trata cu mordanți în vederea obținerii unor desene. 3) (clișee) A confecționa, tratând o placă metalică cu o soluție corosivă. /<fr. corroder

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

corodare s. f., g.-d. art. corodării; pl. corodări

corodare s. f., g.-d. art. corodării; pl. corodări

corodare s. f., g.-d. art. corodării; pl. corodări

coroda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. corodez, 3 corodea; conj. prez. 1 sg. să corodez, 3 să corodeze

coroda (a ~) vb., ind. prez. 3 corodea

coroda vb., ind. prez. 3 sg. și pl. corodea

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CORODÁRE (< fr., lat.) s. f. 1. (POLIGR.) Operație de pregătire a formei de tipar prin gravare chimică cu ajutorul unei soluții corosive. 2. (Ind. TEXT.) Procedeu de decolorare locală a unei țesături vopsite, în vederea obținerii unor desene; ronjare.

Intrare: corodare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corodare
  • corodarea
plural
  • corodări
  • corodările
genitiv-dativ singular
  • corodări
  • corodării
plural
  • corodări
  • corodărilor
vocativ singular
plural
Intrare: coroda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coroda
  • corodare
  • corodat
  • corodatu‑
  • corodând
  • corodându‑
singular plural
  • corodea
  • corodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corodez
(să)
  • corodez
  • corodam
  • corodai
  • corodasem
a II-a (tu)
  • corodezi
(să)
  • corodezi
  • corodai
  • corodași
  • corodaseși
a III-a (el, ea)
  • corodea
(să)
  • corodeze
  • coroda
  • corodă
  • corodase
plural I (noi)
  • corodăm
(să)
  • corodăm
  • corodam
  • corodarăm
  • corodaserăm
  • corodasem
a II-a (voi)
  • corodați
(să)
  • corodați
  • corodați
  • corodarăți
  • corodaserăți
  • corodaseți
a III-a (ei, ele)
  • corodea
(să)
  • corodeze
  • corodau
  • coroda
  • corodaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corodare, corodărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a coroda și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: ronjare
etimologie:
  • vezi coroda DEX '09 DEX '98 DN

coroda, corodezverb

  • 1. A roade, a degrada unele materiale, metale etc. în mod progresiv cu ajutorul agenților chimici. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu ajutorul unei soluții corosive. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. A decolora pe anumite porțiuni o țesătură vopsită în vederea obținerii unor desene. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. figurat A distruge cu încetul. MDA2
    sinonime: distruge
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.