4 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cornuți m. pl. soiu de scaiu ghimpos și mărunt (Xanthium spinosum).

CORNUT, -Ă, cornuți, -te, adj. 1. (Și substantivat, f.) (Animal) care are coarne. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. Compus: (Bot.) secară-cornută = cornul-secarei, v. corn1 (I 9). – Lat. cornutus.

CORNUT, -Ă, cornuți, -te, adj. 1. (Și substantivat, f.) (Animal) care are coarne. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. Compus: (Bot.) secară-cornută = cornul-secarei, v. corn1 (I 9). – Lat. cornutus.

CORNUȚ, cornuți, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense).Corn1 + suf. -uț.

CORNUȚ, cornuți, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense).Corn1 + suf. -uț.

MAC2, maci, s. m. 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei roșii și cu semințe mărunte, uleioase, închise într-o capsulă (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semințele ei se folosesc în alimentație. ♦ P. restr. Sămânța macului (1), folosită în alimentație. 2. Compuse: mac-cornut = plantă erbacee păroasă cu flori roșii, având la baza fiecărei petale o pată neagră (Glaucium corniculatum); (reg.) macul-ciorii = zămoșiță. – Din bg. mak, sb. mak.

cornut, ~ă [At: LEX. MARS. 197 / V: cur~ / Pl: ~uți, ~e / E: ml cornutus] 1-2 smf, a (Specie de animal) care are coarne. 3 smf Animal din cornute (1). 4-5 smf, a (Animal) cu coarne mari, bine dezvoltate. 6 a (Îs) Vite ~ Boul și vaca. 7 sf Vacă cu coarnele crescute lateral, care împunge. 8 a (Îc) Secară-~ă Corn-de-secară cf corn1 (29). 9 sm (Euf) Drac. 10 sf (Bot; reg) Ciumăfaie (Datura stramonium). 11 sm (Bot; reg) Turiță (Agrimouia eupatoria). 12 sm (Bot; reg; îf cur~) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 13 smp (Bot; reg) Holeră (Xanthium spinosum). 14 smp (Bot; reg) Scaietele-popii (Xanthium strumarium). 15 smp (Bot; reg) Căldărușă (Aquilegia vulgaris).

cornuț1 sn [At: T. PAPAHAGI, M. 140 / V: sc~[1] / Pl: ~e / E: corn1 + -uț] 1-60 (Șhp) Cornișor1 (1-60).

  1. varianta scornuț nu are intrare — Ladislau Strifler

cornuț2 sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~i / E: corn2 + -uț] 1 (Bot; reg) 1 Planta erbacee Cerastium alpinum, cu tulpina târâtoare și cu fructe în formă de capsule mici, cilindrice. 2 Planta erbacee Cerastium arvense, cu flori albe, care crește la munte sau prin livezi.

mac3 sm [At: CANTEMIR, IST. 153 / Pl: maci, (nob, sn) ~uri / E: bg мак, srb mäk cf mg mäk] 1 (Șîc ~-de-grădină, ~-cultivat, ~-bun,~-involt,~-alb, ~-negru) Plantă din familia papaveraceelor cu miros și gust neplăcut, cu flori mari solitare, de culoare roșie, albă, violetă etc. Si: (reg) somnișor (Papaver semniferum). 2 (Șîc ~-de-câmp, ~-nebun, ~-negru, ~-rău) Plantă cu tulpina și frunzele păroase și cu florile roșii {Papaver dubium). 3 (Șîc ~-roșu, ~-de-câmp, ~-iepuresc, ~-sălbatic, ~-puturos) Plantă cu tulpina și cu frunzele acoperite de peri aspri perpendiculari, cu flori roșii, având la baza petalelor o pată neagră Si: înăcuț, păpădie, (reg) paparoană, paparună, somnișor {Papaver Rhoeas). 4-6 (Șîc ~-galben, ~-de-munte, ~-alpin, ~-pirenaic) Specii de mici plante erbacee cu frunzele păroase, cu florile galbene solitare în vârful tulpinii, care cresc pe vârfurile munților {Papaver pyrenaicum, Papaver surantiacum, Papaver alpinum). 7 (Îc) ~-roșu-de-grădină Plantă ornamentală cu frunzele de culoare verde-închis și cu florile mari, solitare, de culoare roșie (Papaver bracteatum). 8 (Pop; îe) Cât un fir (sau un sâmbure, un grăunțe) de ~ Foarte mic. 9 (Îlav) Nici cât un fir de ~ Foarte puțin. 10-1 (Îc) ~-cornut Specii de plante erbacee păroase, cu flori terminale solitare, roșii ca sângele și având la baza petalelor o pată neagră Si: (reg) paparoane, paparună (Glaucium corniculatum, Glaucium phoeniceum). 10-11 (Îc) ~-cornut Specii de plante erbacee păroase, cu flori terminale solitare, roșii ca sângele și având la baza petalelor o pată neagră Si: (reg) paparoane, paparună (Glaucium corniculatum, Glaucium phoeniceum). 12 (Îc) ~-spinos Gen de papaveracee care cuprinde câteva specii de plante erbacee, cu suc caustic de culoare gălbuie, folosit în medicină. 13 Sămânță de mac3. 14 (Bot; reg; îc) ~ul ~cioarei Zămoșiță (Hibiscus trionum). 15 (Bot; reg; îc) ~ul ~cucului Planta Luzula campestris. 16 (Bot; reg; îc) ~-bătut, ~-porcesc, ~-înalt, ~-păsăresc Plante nedefinite mai îndeaproape.

MAC2, maci, s. m. 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei roșii și cu semințe mărunte, uleioase, închise într-o capsulă (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semințele ei se folosesc în alimentație. ♦ P. restr. Sămânța macului (1), folosită în alimentație. 2. Compuse: mac-cornut = plantă erbacee păroasă cu flori roșii, având la baza fiecărei petale o pată neagră (Glaucium corniculatum); (reg.) macul-ciorii = zămoșiță. – Din bg. mak, scr. mak.

CORNUT, -Ă, cornuți, -te, adj. (Despre unele animale sau despre capul lor) 1. Care are coarne. Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247. [Brațul Diariei] se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55. (Substantivat) Cere-i mii de ntiorele Ș-alte sute De cornute. TEODORESCU, P. P. 87. ♦ (În credințele mistice, despre diavol) Cu coarne. Scărpinîndu-se în capul lățos cornut, [satana] începu a rîde. EMINESCU, N. 56. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. Săracii boii cornuți, Cum însoară niște muți! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454. Iar cel ungurean Și cu cel vrîncean, Mări, se vorbiră... Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan, Că-i mai ortoman Ș-are oi mai multe, Mîndre și cornute. ALECSANDRI, P. P. 1. 3. (În expr.) Secară cornută = cornul-secarei, v. corn2 (I 8).

MAC2, maci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante înrudite între ele (Papaver), cu floare de obicei roșie și cu semințe uleioase închise într-o capsulă; din fructele unei specii cultivate (Papaver somniferum) se extrage opiu, iar semințele ei se întrebuințează în alimentație. Maci roșii aducători de somn Năpădiră grînele bălaie. BENIUC, V. 75. Vă dau o mierță de sămînță de mac. CREANGĂ, P. 262. Sub icoana afumată unui sfînt cu comănac Arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac. EMINESCU, O. I. 84. ◊ (Cu sens colectiv) Și-a zis: «Cît mac e prin livezi, Atîția ani la miri urez!». COȘBUC, P. I. 59. ◊ (În comparații și metafore) Anica plecă ochii în pămint, roșie mac. C. PETRESCU, Î. II 170. ♦ Semințele unora dintre plantele descrise mai sus, folosite ca ingredient în bucătărie. Covrigi cu mac. 2. Compuse: mac-cornut = plantă erbacee cu flori roșii ca sîngele, avînd la baza fiecărei petale o pată neagră; crește prin locuri cultivate sau pe marginea drumurilor (Glaucium corniculatum); macul-cioarei = zămoșiță (Hibiscus ternatus).

MAC2, maci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante, cu floare de obicei roșie și cu semințe uleioase (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semințele ei se folosesc în alimentație. ♦ Sămînța plantei, folosită în alimentație. 2. Compuse: mac-cornut = plantă cu flori roșii avînd la baza fiecărei petale o pată neagră (Glaucium corniculatum); macul-ciorii = zămoșiță. – Slav (v. sl. makŭ).

CORNUT, -Ă adj., s.f. (Animal, vită) cu coarne. [< lat. cornutus, cf. fr. cornu].

CORNUT, -Ă adj., s. f. (animal, vită) cu coarne. (< lat. cornutus)

CORNUT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care are coarne. /<lat. cornutus

CORNUȚ ~i m. Plantă erbacee târâtoare, având fructe de forma unor capsule cilindrice. /corn + suf. ~uț

cornut a. cu coarne: vite cornute, boi, vaci și capre, în opozițiune cu oi și berbeci. [Lat. CORNUTUS].

cornút, -ă adj. (lat. cornutus, it. cornuto, fr. cornu, sp. cornudo. D. rom. vine rut. hornuta, pol. kurnuty, ceh. kurnota). Care are coarne: vite cornute (Și curnut: oaĭe curnută. R. S. Gr. S. 6, 63). Secară cornută, V. secară. Ban. S. f., pl. e. Datură. Neol. (fr. cornue). Retortă.

cornuț m. (d. corn). Un fel de scaĭ (xanthium strumarium). O plantă cariofilee (cerastium arvense). – Și curnuț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cornut adj. m., pl. cornuți; f. cornu, pl. cornute

cornut adj. m., pl. cornuți; f. cornută, pl. cornute

cornu s. f., g.-d. art. cornutei; pl. cornute

cornut adj. m., pl. cornuți; f. sg. cornută, pl. cornute

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CORNUȚI s. pl. v. scaietele-popii.

CORNUȚ s. (BOT.; Cerastium arvense) (reg.) canariță.

MAC s. (BOT.) 1. (Papaver somniferum) (reg.) paparună, somnișor. 2. (Papaver rhoeas) (reg.) măcuț, paparună, păpăruie, somnișor. 3. mac-cornut (Glaucium corniculatum și phoeniceum) = (reg.) paparună.

CORNUȚ s. (BOT.; Cerastium arvense) (reg.) canariță.

MAC s. (BOT.) 1. (Papaver somniferum) (reg.) paparună, somnișor. 2. (Papaver rhoeas) (reg.) măcuț, paparună, păpăruie, somnișor. 3. mac-cornut (Glaucium corniculatum și phoeniceum) = (reg.) paparună.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GLAUCIUM Mill., GLAUCIUM, MAC CORNUT, fam. Papaveraceae. Gen cu cca 21 specii originare din regiunile mediteraneene, erbacee, anuale, bienale sau perene, gri-verzi, cu rădăcină pivotantă, suc roșu- gălbui. Frunze penat-fidate, albăstrui. Flori galberie sau roșii-aurii, solitare, 4 petale, număr mare de stamine, 2 stigmate îndepărtate, capsulă biloculară.

Intrare: cornuți
substantiv masculin (M97)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • cornuți
  • cornuții
genitiv-dativ singular
plural
  • cornuți
  • cornuților
vocativ singular
plural
Intrare: cornut
cornut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornut
  • cornutul
  • cornutu‑
  • cornu
  • cornuta
plural
  • cornuți
  • cornuții
  • cornute
  • cornutele
genitiv-dativ singular
  • cornut
  • cornutului
  • cornute
  • cornutei
plural
  • cornuți
  • cornuților
  • cornute
  • cornutelor
vocativ singular
plural
curnut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cornuț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornuț
  • cornuțul
  • cornuțu‑
plural
  • cornuți
  • cornuții
genitiv-dativ singular
  • cornuț
  • cornuțului
plural
  • cornuți
  • cornuților
vocativ singular
plural
curnuț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mac-cornut
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mac-cornut
  • macul-cornut
plural
genitiv-dativ singular
  • mac-cornut
  • macului-cornut
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cornut, cornuadjectiv

  • 1. (și) substantivat feminin (Animal) care are coarne. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247. DLRLC
    • format_quote [Brațul Dianei] se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55. DLRLC
    • format_quote Cere-i mii de miorele Ș-alte sute De cornute. TEODORESCU, P. P. 87. DLRLC
    • 1.1. (În credințele mistice, despre diavol) Cu coarne. DLRLC
      • format_quote Scărpinîndu-se în capul lățos cornut, [satana] începu a rîde. EMINESCU, N. 56. DLRLC
  • 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Săracii boii cornuți, Cum însoară niște muți! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454. DLRLC
    • format_quote Iar cel ungurean Și cu cel vrîncean, Mări, se vorbiră... Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan, Că-i mai ortoman Ș-are oi mai multe, Mîndre și cornute. ALECSANDRI, P. P. 1. DLRLC
etimologie:

cornuț, cornuțisubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). DEX '98 DEX '09
  • 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). DEX '09 DEX '98
    sinonime: canariță
etimologie:
  • Corn + sufix -uț. DEX '09 DEX '98

mac-cornutsubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee păroasă cu flori roșii, având la baza fiecărei petale o pată neagră (Glaucium corniculatum). DEX '09 DLRLC
    sinonime: paparună

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic