CORN¹ I. (pl. coarne) sn. 1 Una din cele două crescături osoase, adesea foarte lungi, uneori răsucite, ce împodobesc fruntea rumegătoarelor (🖼 1472): coarnele boului, bivolului, cerbului, berbecului, țapului, etc.: (P) : ziua fuge de bivoli și noaptea i-apucă de coarne, se zice despre cei prefăcuți, fățarnici (👉 BOU) ¶ 2 pr. ext. Crescătură, fie-care din antenele melcului: melc, melc, codobelc, scoate coarne bourești ... ¶ 3 🔱 Diavolul e de asemenea reprezentat cu niște coarne pe frunte, de unde și numirile lui de: Cornea, Cornaciu, Cornilă, Cornorat, Cel-cu-coarne (PAMF.), etc. ¶ 4 🖋 A pune coarne unui copil, unui școlar, a-i pune pe frunte niște coarne de hîrtie sau de carton, spre a-l pedepsi ¶ 5 A pune coarne bărbatului, a-l înșela ¶ 6 F Cu coarne, exagerat, prea din cale afară (în spec. despre o minciună): minciună cu coarne, asta-i prea cu coarne; mai cu coarne, mai deosebit, mai deștept, mai răsărit: crezi tu că ești mai cu coarne decît noi? (SLV.) ¶ 7 Materia osoasă din care sînt alcătuite coarnele sau copitele: ~ul copitei; pieptene de ~ ¶ 8 În stil biblic, putere, mîndrie: Dumnezeu nu i-au ajutat, nevrînd să se stingă de tot ~ul creștinătății (N.-COST.) ¶ 9 Prin asemănare cu coarnele animalelor: a) 🚜 fie-care din cele două mînere ale plugului: coarnele plugului (🖼 1473); b) 🚜 fie-care din țepele furcii; c) 🚜 Partea coasei, înfiptă în coporîie, de care se ține cu mîna dreaptă cînd se cosește; d) filacter, fîșie de pergament pe care se află înscrise unele pasagii din Sfînta Scriptură, închisă într’o cutie dreptunghiulară de piele, pe care Evreii o pun pe frunte și la braț cînd se roagă dimineața; e) fie-care din brațele crucii; f) fie-care din crăcanele rășchitorului; g) fie-care din colțurile lunii, cînd apare în formă de secere: cînd luna e cu burduvul în sus și cu coarnele în jos, e a ploaie (GOR.) ¶ 10 💫 CORNUL-CAPREI sau COARNELE-CAPREI = CAPRICORN ¶ 11 🌿 CORN-DE-SECARĂ, ciupercă în formă de pinten de cocoș, care se ivește în special pe spicele grîului sau secării (Claviceps purpurea) (🖼 1478); CORNUL-DRACULUI = BARBA-POPII; Mold. Bucov. COARNE-DE-(MARE) = ROȘCOVE. II. (pl. cornuri) sn. 1 🎼 Instrument de muzică, de corn de animal, din lemn, din pămînt, etc., în care se suflă și care răsună puternic (🖼 1475): Iară ~ul plin de jale Sună dulce, sună greu (EMIN.); ~ de vînătoare, instrument de muzică, de alamă, sucit în spirală și terminat cu un pavilion (🖼 1476); ~ de armonie sau ~ cromatic, instrument întrebuințat în orchestra modernă, care are tuburi de schimb pentru diversele tonalități (🖼 1477) ¶ 2 🔫 Corn de bou sau ploscă în care se păstrează praf de pușcă (🖼 1478): pe toată ziua stricam într’însele cîte un ~ de praf și cîte o pungă de alice (ODOB.) ¶ 3 🔱 ~ul abundenței (👉 ABUNDENȚĂ) ¶ 4 Pîinișoară în formă de corn ¶ 5 ⛪ Fie-care din cele cinci părți din care e alcătuită prescurea ¶ 6 Mold. Bucov. Trans. Colț, unghiu: ~urile casei; ~ de țară; ~ de luncă (GN.); lipește lumina, așa aprinsă cum este, de ~ul mesei (MAR.); ștergîndu-și lacrămile cu ~ul năfrămii (RET.) ¶ 7 ‡ 🎖️ Aripă (de oștire): una la un ~ de oaste, alta la alt ~ (m.-COST.). III. pl. CORNI Mold. Trans. 💒 Căpriorii de la acoperemîntul casei (ȘEZ.) (VIC.) [lat. cornu].

DRAC sm. 1 Căpetenia îngerilor răzvrățiți împotriva lui Dumnezeu și cari au fost asvîrliți din cer în fundul iadului, Satana; fie-care din acești îngeri în parte cari poartă încă, în graiul poporului, numele de diavol, demon, tartor, naiba, necuratul, pîrdalnicul, procletul, încornoratul, Scaraoschi, Michiduță, Aghiuță, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, etc. ¶ 2 Foarte des întrebuințat, în graiul comun, în înjurături și jurăminte: să-l ia ~ul; ducă-se ~ului; s’a dus ~ului (și Ⓕ s’a prăpădit), a lăsa ~ului; să mă ia ~ul, dacă... ¶ 3 Ca un fel de interjecție, în exclamamațiuni care arată supărarea, mirarea, încurcătura în care se află cineva, etc.: ce dracu! unde dracu să fie? pe unde dracu a putut să plece? cui dracu să-i treacă prin gînd? cine dracu l-a adus încoace? pe cine dracu să trimit? Tot astfel, spre a arăta neîncrederea, sau spre a tăgădui ceva: pe dracu! ¶ 4 Închipuirea pe care și-o face poporul despre aspectul și firea diavolului se resfrînge în nenumăratele locuțiuni și proverbe pe care le întrebuințează: e negru la față (dracu rîde de porumbe negre și pe el nu se vede) și grozav de urît parcă-i dracul pe uscat, despre un om foarte urît; bărbatul să fie puțintel mai frumos decît dracul; poartă coarne (de aci epitetele de încornoratul, Cornea, etc.) și are coadă (dracul și-a vîrît coada între ei, a stîrnit vrajbă între ei; a trage pe dracu de coadă, a se lupta din răsputeri spre a agonisi ceva; dracul, cînd n’are de lucru, își cîntărește coada; e foarte rău (de aceea, tot ce e rău, afurisit, e al dracului: omul dracului, lucrul dracului, Neamțul dracului, o vreme a dracului; banul e ochiul dracului; nepotul e salba dracului; baba sau femeia e calul dracului; un om rău e numit ~ împelițat, dracul gol); e neastîmpărat, svăpăiat (de aci: un ~ de copil, un ~ de femeie); e deștept, atotștiutor și are multe șiretlicuri la îndemînă ca să-i atragă sau să-i biruească pe oameni; și trebuie deci evitat (dracu știe; mare e Dumnezeu, meșter e ~ul; a vedea pe ~ul, a da de sau peste ~ul, a o păți; a se juca cu ~ul; nu te pune cu ~ul; nu căuta pe ~ul); se ține scaiu de oameni (mai ales de popi și de călugări), spre a-i atrage în cursă, spre a le cîștiga sufletul (nu pot scăpa de el ca de ~ul; se ține după mine ca ~ul după călugăr sau după popă); intră în corpul omului spre a-i face rău, spre a-l înfuria, etc. (e cu draci; e plin de draci; au intrat dracii într’insul; a băga în draci sau în toți dracii); șade departe sau umblă pe locuri depărtate (unde și-a înțărcat ~ul copiii; pe unde și-a spart ~ul opincile; la ~ul în praznic; locuește adesea în baltă (de aci epitetul cel-din-baltă; ~ul șade în baltă și rîde de altul), uneori în spini șade ca dracu în spini sau pe mărăcini; nu-l poate alunga decît crucea sau tămîia (de aci epitetul: ucigă-l crucea; nici pe ~ul să-l vezi, nici cruce să-ți faci; fă-ți crucea mare, că e ~ul bătrîn; a fugi sau a se feri ca ~ul de tămîie); numai femeia îi vine de hac (femeia a îmbătrînit pe ~ul; femeia-l judeca pe ~ul și-l scoate și dator), etc. ¶ 5 Alte locuțiuni: în gură cu Dumnezeu și în inimă cu dracul, sau mănîncă sfinți și scuipă draci, despre cei fățarnici; cere cît ~ul pe tată-său, cere prea mult (pentru un lucru de vînzare; a face pe ~ul în patru, a face tot posibilul, a încerca toate, a se lupta din răsputeri, etc. ¶ 6 🌿 CORNUL-~ULUI – BARBA-POPII; DINTELE-~ULUI 👉 DINTE; MUȘCATA-~ULUI, 👉 MUȘCAT; SCAIUL-~ ULUI; SPINUL ~ULUI 👉 SCAIU; SPATA DRACULUI 👉 SPATA ¶ 7 🐟 DRAC-DE-MARE, pește de mare, ce seamănă cu bibanul a cărui primă aripioară dorsală e înarmată cu ghimpi plini de venin (Trachinus draco) (🖼 1888) [lat. draco].

cornul-dracului (plantă) s. m. art.

!cornul-dracului (plantă) s. m. art.

cornul-dracului (bot.) s. n.

CORNUL-DRACULUI s. v. barba-popii.

cornul-dracului s. v. BARBA-POPII.