corniz sn [At: H III, 387 / V: ~ris sn / Pl: ~uri / E: bg корниз] (Reg) 1 Tipar de tras ciubuce pe zid Si: ciubucar. 2 Rindea cu care se fac ciubucele pe marginea mobilei Si: lambac.

corníz n., pl. e, și corniză f., pl. e (turc. korniza, d. ngr. kornitsa, care vine d. it. cornice; bg. korniza, rus. karniz, ung. kornis, germ. karnies. V. cornișă). Est. Bucată de lemn care seamănă a cornișă și de care se atîrnă perdelele. (Sînt și cornize metalice de forma unor vergĭ). – În vest galerie.

corniz, cornize, s.n. (reg.) unealtă a zidarului și dulgherului.