CORNIȚE sf. pl. dim. Coarne mici: pe cap avea niște ~, și barba lui era ca de țap (ISP.).

CORNIȚE s. n. pl. Coarne mici. Luînd cîte pe un drăcușor de cornițe, mi ți-l ardea cu palcele de-i crăpa pielea. CREANGĂ, P. 306. Pe stînci albicioase ce se pierd în văzduh, s-arată sfiață capra neagră cu cornițele-i crescute în formă de cîrlig. ODOBESCU, S. A. 420. Zărește-o căprioară... Cu steluță albă-n frunte Și cornițe mititele Și copile sprintenele. ALECSANDRI, P. P. 164. Dragi-mi sînt oițele Cînd le cresc cornițele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 76.

CORNIȚE s. f. pl. Coarne mici (încă nedezvoltate) pe care le au unele animale. – Din coarne (pl. lui corn²) + suf. -ițe.

CORNIȚĂ¹ s. f. Soi de viță-de-vie pentru vin, cu struguri negri-roșietici, asemănători cu coarna (2). – Coarnă + suf. -iță.

corniță² sf [At: H IX, 55 / Pl: ~țe / E: coarnă + -iță] 1 (Bot) Strugure cu boabe negre-roșiatice, asemănător cu coama sălbatică. 2 (Bot; reg) Cornișor³ (7).

corniță¹ sf [At: DA / Pl: ~țe / E: coarnă + -iță] 1-2 (Șhp) Corn¹ (1) (nedezvoltat). 3 (Îe) Cel cu ~e Dracul. 4 Fiecare din antenele lungi de la capul albinei, care sunt organe tactile. 5 Corn¹ (22). 6 (Pop) Pieptene din corn¹ (21). 7 (Fig) Minciună. 8 Dispozitiv ca un scaun, cu tăblia în formă de „U” pe care se fixează o roată pentru a i se pune obezile. 9-10 (Șhp) Coarnă (mică).

CORNIȚĂ (pl. -țe) sf. 🌿 Varietate de struguri cu bobul lungăreț: am dat peste un ciorchin de ~ coaptă (CRG.) [coarnă].

CORNIȚĂ¹, cornițe, s. f. Varietate de struguri cu boabe negre-roșietice, asemănătoare cu coarna (2). – Coarnă + suf. -iță.

CORNIȚĂ, cornițe, s. f. Varietate de struguri cu boabe negre-roșiatice, asemănătoare cu coarna. Am dat peste un ciorchin de corniță coaptă. DELAVRANCEA, la TDRG.

CORNIȚĂ, cornițe, s. f. Varietate de struguri cu boabe negre-roșietice, asemănătoare cu coarna (2). – Din coarnă + suf. -iță.

CORNIȚĂ f. Soi de viță de vie cu bobițe mici și lunguiețe, de culoare neagră-roșiatică. /coarnă + suf. ~iță

corniță f. varietate de struguri negri cu boabele mici și lunguiețe.

cornițe (coarne mici) s. n. pl.

corniță¹ (corn mic; dispozitiv) s. f., g.-d. art. corniței; pl. cornițe

corniță² (varietate de struguri) s. f., g.-d. art. corniței

corniță¹ (corn mic, dispozitiv) s. f., g.-d. art. corniței; pl. cornițe

corniță² (varietate de struguri) s. f., g.-d. art. corniței

corniță (bot., tehn.) s. f., g.-d. art. corniței; pl. cornițe