CORNAJ s. n. 1. Zgomot patologic produs de trecerea aerului prin căile respiratorii (laringe, bronhii, trahee), îngustate din cauza unor leziuni, a unor infecții etc. 2. Sforăială care se aude la cai când sunt goniți la galop. – Din fr. cornage.

cornaj sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr cornage] I1 Zgomot patologic produs la trecerea aerului prin căile respiratorii (laringe, bronhii, trahee), îngustate din cauza unor leziuni, a unor infecții etc. 2 Sforăială care se aude la animale, mai ales la cai când aleargă în galop.

CORNAJ s. n. 1. Zgomot produs de trecerea aerului prin căile respiratorii (laringe, bronhii, trahee), îngustate din cauza unor leziuni, a unor infecții etc. 2. Sforăiala care se aude la cai când sunt goniți la galop. – Din fr. cornage.

CORNAJ s.n. Zgomot patologic care însoțește respirația în unele maladii. ♦ Sforăiala care se aude mai ales la cai cînd sunt goniți la galop. [< fr. cornage].

CORNAJ s. n. 1. zgomot patologic care însoțește respirația în unele maladii. 2. sforăială care se aude la cai când sunt goniți la galop. (< fr. cornage)

CORNAJ ~e n. (mai ales la cai) Sforăială care se produce în căile respiratorii inflamate. /<fr. cornage

cornaj s. n.

cornaj s. n.

cornaj s. n.