11 definiții pentru cornac

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORNAC, cornaci, s. m. Persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, p. ext., alte animale. – Din fr. cornac.

CORNAC, cornaci, s. m. Persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, p. ext., alte animale. – Din fr. cornac.

cornac1 sm [At: MARIAN, INS. 35 / Pl: ~aci / E: corn1 + -ac] (Ent; reg; șîcs) ~ mare Rădașcă (Lucanus cervus).

cornac2 sm [At: NEGRUZZI, S. I, 329 / Pl: ~aci / E: fr cornac] (Frm; îvr) 1 Persoană care conduce și îngrijește elefanți. 2 (Pex) Îngrijitor de animale, în India.

CORNAC, cornaci, s. m. (Franțuzism) Conducător de elefanți sau, p. ext., de alte animale, lin șireag de elefanți, mînați de cornacii ce-i încalecă și-i îmboldesc. ODOBESCU, S. III 110. Te vezi... pus pe un măgar care pleacă fuga duduit cu bățul dinapoi de cornacul său. NEGRUZZI, S. I 329.

CORNAC s.m. (Rar) Conducător de elefanți sau (p. ext.) de alte animale în India. [< fr. cornac, cf. port. cornaca].

CORNAC s. m. conducător de elefanți sau de alte animale, în India. (< fr. cornac)

*cornác m. (fr. cornac, d. singalezu kurawa-nayaka, șef de grajd). Îngrijitor și conductor al unuĭ elefant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: cornac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornac
  • cornacul
  • cornacu‑
plural
  • cornaci
  • cornacii
genitiv-dativ singular
  • cornac
  • cornacului
plural
  • cornaci
  • cornacilor
vocativ singular
  • cornacule
  • cornace
plural
  • cornacilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cornac, cornacisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, prin extensiune, alte animale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un șireag de elefanți, mînați de cornacii ce-i încalecă și-i îmboldesc. ODOBESCU, S. III 110. DLRLC
    • format_quote Te vezi... pus pe un măgar care pleacă fuga duduit cu bățul dinapoi de cornacul său. NEGRUZZI, S. I 329. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.