2 intrări
3 definiții
Enciclopedice
CORLAT subst. cu mal multe sensuri, < ung. korlát „stavilă”. 1. Corlat boier, mold. 1421 ș.a. (Dm; Ștef; Costin I; 16 A I 94); -(Sur V); munt. (17 B 1313; Giur 279); BCI I; IO 127); – de la Băcănești, eponim al satului vecin Corlătești (13 – 15 B 158); Corlăt/escu (Î Div); -eni, -ești, ss. 2. Corlățelu s. 3. Cf. Corlaciu (Viciu 15).
Sinonime
CORLAT s. v. urlup.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corlat s. v. URLUP.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: Corlat
Intrare: corlat
corlat substantiv masculin
| substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)