opțiuni
  • info
2 intrări
7 definiții

Explicative DEX

CORITĂ (pl. -te) sf. 1 Dejă, curătoare, vasul în care curge vinul din teasc 2 Băn. Troacă [vsl. koryto, srb. bg. korito].

corită f. vadra în care curge vinul stors din teasc. [Slav. KORYTO].

corítă f., pl. e (bg. korito, sîrb. kó-, vsl. koryto, id.). Sud-vest. Lin, călcător. V. lin 2.

cori2 vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~resc / E: nct] (Reg) 1 A aduna fânul în căpițe. 2 A grebla fânul. 3 A usca la soare iarba cosită.

Etimologice

corită (corite), s. f. – Albie, covată. Sl. koryto (DAR), cf. sb., bg. korito, mag. koritó.

Jargon

CORI- „separat, despărțit”. ◊ gr. khoris „în mod separat” > fr. chori-, engl. id. > rom. cori-. □ ~fil (v. -fil2), adj., care are frunzele libere, neconcrescute; ~petal (v. -petal), adj., care are petalele separate, neconcrescute.

Arhaisme și regionalisme

corită, corite, s.f. (reg.) albie, covată (în care curge mustul).

Intrare: corită
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corită
  • corita
plural
  • corite
  • coritele
genitiv-dativ singular
  • corite
  • coritei
plural
  • corite
  • coritelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: corit
corit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corit
  • coritul
  • corită
  • corita
plural
  • coriți
  • coriții
  • corite
  • coritele
genitiv-dativ singular
  • corit
  • coritului
  • corite
  • coritei
plural
  • coriți
  • coriților
  • corite
  • coritelor
vocativ singular — —
plural — —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corielement de compunere, prefix
corit, corităparticipiu
corire, coririinfinitiv lung

  • 1. Element de compunere cu semnificația „separat, despărțit”. DETS
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.