CORINTIÁN, -Ă, corintieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Corintic. 2. S. m. și f. Locuitor al Corintului. [Pr.: -ti-an] – Din fr. corinthien.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CORINTIÁN, -Ă adj. Corintic. [Pron. -ti-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. corinthien].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORINTIÁN, -Ă adj. corintic. (< fr. corinthien)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

corintián adj. m., s. m. (sil. -ti-an), pl. corintiéni (sil. -ti-eni); f. sg. corintiánă, pl. corintiéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*corintián, -ă adj. și s. Locuitor, lucru din Corint. Ordinu corintian, cel maĭ bogat din ordinele arhitectonice.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

corinteán, -ă, corinteni, -e s. m. și f. Locuitor al orașului Corint. ◊ Epistolele întâi și a doua ale sf. apostol Pavel către corinteni = două epistole (16 și respectiv 13 capitole) trimise de Pavel în urma veștilor primite că locuitorii din Corint s-au împărțit după simpatii (unii pentru Pavel, alții pentru Petru) și tindeau spre dezbinare. În ele se lămurește, printre altele, problema harismelor și a harismaticilor, a învierii morților și a Parusiei și se amintește de pătimirile apostolului pentru slujirea lui Hristos și mântuirea lor în luptă cu iudaizanții și cu păgânismul. – Din Corint (n. pr.).
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink