7 definiții pentru corinteu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORINTEU, corintei, s. m. (Reg.) Persoană care spune chiuiturile la o nuntă. – Din magh. kurjantó.
corinteu sm [At: DEX2 / Pl: ~ei / E: mg kurjánto] (Trs) Persoană care chiuie la nuntă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORINTEU, corintei, s. m. (Maghiarism reg.) Persoană care spune chiuiturile la o nuntă. – Din magh. kurjantó.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
corinteu (reg.) s. m., art. corinteul; pl. corintei, art. corinteii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
corinteu (reg.) s. m., art. corinteul; pl. corintei, art. corinteii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corinteu s. m., art. corinteul; pl. corintei, art. corinteii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
corinteu (corintei), s. m. – Flăcău care îl însoțește pe mire la nunțile populare. Mag. kurjantó „crainic” (Drăganu, RF, II, 74; Dacor., V, 896).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
corinteu, corinteisubstantiv masculin
- 1. Persoană care spune chiuiturile la o nuntă. MDA2 DEX '09
etimologie:
- kurjantó MDA2 DEX '09 DEX '98