7 definiții pentru corinteu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORINTEU, corintei, s. m. (Reg.) Persoană care spune chiuiturile la o nuntă. – Din magh. kurjantó.

corinteu sm [At: DEX2 / Pl: ~ei / E: mg kurjánto] (Trs) Persoană care chiuie la nuntă.

CORINTEU, corintei, s. m. (Maghiarism reg.) Persoană care spune chiuiturile la o nuntă. – Din magh. kurjantó.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

corinteu (reg.) s. m., art. corinteul; pl. corintei, art. corinteii

corinteu (reg.) s. m., art. corinteul; pl. corintei, art. corinteii

corinteu s. m., art. corinteul; pl. corintei, art. corinteii

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

corinteu (corintei), s. m. – Flăcău care îl însoțește pe mire la nunțile populare. Mag. kurjantó „crainic” (Drăganu, RF, II, 74; Dacor., V, 896).

Intrare: corinteu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corinteu
  • corinteul
  • corinteu‑
plural
  • corintei
  • corinteii
genitiv-dativ singular
  • corinteu
  • corinteului
plural
  • corintei
  • corinteilor
vocativ singular
  • corinteule
plural
  • corinteilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corinteu, corinteisubstantiv masculin

  • 1. regional Persoană care spune chiuiturile la o nuntă. MDA2 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.