Corint n. oraș și port în Grecia pe istmul cu acelaș nume (între Morea și Grecia); odinioară oraș bogat și vechiu în Grecia antică, azi cu 15.300 loc. (Corintian).

Corint, oraș cosmopolit din Peloponez, fosta capitală a provinciei Ahaia și mare centru comercial. Printre locuitorii lui politeiști și idolatori se aflau și mulți iudei, care își aveau aici sinagogile lor. În aceste sinagogi și-a început sf. apostol Pavel propovăduirea sa, activând un an și șase luni în a doua sa călătorie misionară.

CORINT (KÓRINTHOS) 1. Istm între G. Saronikos și G. Corint, care unește Peloponesul cu Atica. Lungime: 42 km; lățime: 6,3-16 km. 2. Canal lung de 6,3 km, lat de 24 km și adînc de 10,3 m, care unește M. Ionică cu M. Egee. Construit în perioada 1881-1893. 3. Golf al M. Ionice în prelungirea G. Patras, care pătrunde adînc în Atica. Lungime: c. 130 km. Lățime max.: 35 km. Ad. max.: 935 m. Se mai numește și G. Lepanto. 4. Oraș în Grecia, port la canalul cu același nume; 22,7 mii loc. (1981). Centru comercial. Cea mai mare răfinărie de petrol din țară. Export de ulei de măsline și stafide. Unul dintre cele mai strălucite orașe ale Greciei antice, rival al Atenei și Spartei. Distrus de armata romană (146 î. Hr.). Refăcut de Cezar, a devenit capitala prov. romane Ahaia. Jefuit și distrus definitiv de heruli (267 d. Hr.). Reîntemeiat în 1818.

NEC CUIVIS HOMINI CONTINGIT ADIRE CORINTHUM (lat.) nu este dat oricui să ajungă la Corint – Horațiu, „Epistulae”, I, 17, 36. Traducerea proverbului grecesc „U panthos andros eis Korinthon est ho plus” („Nu oricăruia îi este dat să navigheze până la Corint”). Cetatea Corint exercita o puternică atracție prin lux și rafinament, dar nu oricui îi dădea mâna să o viziteze. P. ext. Nu oricine are posibilități materiale sau înzestrare spirituală pe măsura unor înalte aspirații.

Non licet omnibus adire Corinthum (lat. „Nu-i dat tuturora să se ducă în Corint”) – Corintul, una din anticele cetăți grecești, era vestit în epoca înfloririi lui, prin viața de lux și de petreceri ce o ducea sub protecția zeiței Afrodita, care îi era patroană. Dar din pricina unor taxe mari la care erau supuse mărfurile aduse din afară, plăcerea de a petrece la Corint era și foarte costisitoare. Dovadă că se spunea: „nu toată lumea își poate permite să se ducă la Corint”. Vorba a ajuns proverb și proverbul a fost răspîndit mai ales datorită lui Horațiu care, în prima Epistolă (17-36), i-a dat următoarea formă: Non cuivis homini contingit adire Corinihum (cu același înțeles). Cu vremea, vorba aceasta a căpătat un sens mai general și a fost folosită spre a spune că nu toți oamenii au același talent, sau același spirit, sau aceeași avere etc. Dar mai ales acest non licet omnibus... se aplică, în serios sau în glumă, cînd trebuie să renunțăm la dorințele noastre din lipsă de mijloace materiale. LIT.