corimb sn [At: COSTINESCU / V: ~bă sf / Pl: ~e / E: fr corymbe, lat corymbus] Inflorescență în formă de umbrelă.

* CORIMB sm. 🌿 Dispoziție a florilor pe o tulpină în așa fel încît pornind de la înălțimi diferite ajung toate aproape la același nivel (🖼 1467) [fr.].

CORIMB s. n. Inflorescență în formă de umbrelă. ◊ Fig. O mișcare vie și grațioasă a grumazului a înălțat capu-i, cu perii sumeși la ceafă în corimb. ODOBESCU, S. III 55.

CORIMB, corimbe, s. n. Inflorescență în formă de umbrelă. – Fr. corymb (lat. lit. corymbus).

CORIMB s.n. Inflorescență în formă de umbelă. [< fr. corymbe, cf. gr. korymbos – ciorchine].

CORIMB s. n. inflorescență racemoasă în formă de umbelă. (< fr. corymbe, lat. corymbus, gr. korymbos, ciorchine)

corimb m. Bot. modul cum sunt natural dispuse florile sau fructele la unele plante, de pildă florile ghiorghinului.

*corímb m. (vgr. kórymbos). Bot. Strugure de florĭ saŭ de fructe, ca florile păruluĭ ș. a. V. cĭorchin și strobil.

corimbă sf vz corimb

corimb (inflorescență) s. n.

corimb s. n.

corimb s. n., pl. corimbe

CORÍMB (< fr; {s} gr. korymbos „ciorchine”) s. n. Inflorescență în care pedicelii florilor stau așezați în lungul unui ax principal și sînt de lungime inegală, astfel încît florile se află aproape la același nivel.