CORIGÉNȚĂ, corigențe, s. f. Situația unui corigent; examen dat de un corigent. [Var.: corijénță s. f.] – Din corigent (după absent-absență).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CORIGÉNȚĂ ~e f. 1) Situație de corigent. 2) Examen susținut de un corigent. /Din corigent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORIGÉNȚĂ s.f. Situația în care se găsește un elev corigent; examen dat de un corigent pentru a putea promova. [Var. corijență s.f. / < corigent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORIGÉNȚĂ s. f. situație în care se găsește un elev corigent. ◊ examen dat de un corigent pentru a putea promova. (< corigent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

corigénță s. f., g.-d. art. corigénței; pl. corigénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*corigénță f., pl. e (d. corrigent). Starea celuĭ corigent.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink