11 definiții pentru «corifeu»   declinări

CORIFÉU, -ÉE, corifei, -ee, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană cu rol conducător într-un domeniu de activitate; fruntaș, căpetenie; p. ext. personalitate de frunte într-un anumit domeniu. 2. S. m. Conducătorul corului1 în tragedia și în comedia greacă antică. ♦ Cântăreț solist într-un cor1. ♦ Balerin care conduce un ansamblu. – Din fr. coryphée.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORIFÉU, -ÉE, corifei, -ee, subst. 1. S. m. și f. Persoană cu rol conducător într-un domeniu de activitate; fruntaș, căpetenie. 2. S. m. Conducătorul corului în tragedia și comedia greacă antică. ♦ Cântăreț solist într-un cor. ♦ Balerin care conduce un ansamblu. – Din fr. coryphée
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

coriféu s. m., art. coriféul; pl. coriféi, art. coriféii
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CORIFÉU s. cap, fruntaș, protagonist. (~ al Școlii Ardelene.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORIFÉU ~i m. 1) (în tragedia și în comedia greacă antică) Conducător de cor. 2) fig. (în știință, artă etc.) Personalitate de frunte. /<fr. coryphée, lat. coryphaeus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORIFÉU, -ÉE s.m. și f. 1. Conducătorul corului în tragedia și în comedia greacă antică. ♦ Cântăreț solist al unui cor. ♦ Balerin care conduce un ansamblu de balet. 2. Om de seamă, având un rol conducător; fruntaș într-un domeniu oarecare al științei sau al artei. [< lat. coryphée, it. corifeo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORIFÉU, -ÉE I. s. m. conducător al corului în teatrul antic grecesc. ◊ cântăreț solist într-un cor. ◊ balerin care conduce un ansamblu de balet. II. s. m. f. om de seamă cu rol conducător într-un domeniu al științei sau al artei. (< fr. coryphée, gr. koryphaios, șef)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

coriféu s. m., art. coriféul; pl. coriféi, art. coriféii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

corifeu m. 1. cel ce conducea corurile în tragedia greacă: destul, deveniți tragici ca niște corifei AL.; 2. fig. cel ce ocupă întâiul rang.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*coriféŭ m. (vgr. koryphaios, comandant, primu personagiŭ al vechilor corurĭ greceștĭ, d. koryphé, cap, vîrf). Șef de cor în vechea tragedie grecească. Fig. Șef de sectă saŭ de partid, acela care se distinge maĭ mult într´o profesiune, într´un partid.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

corifeu (‹ gr. χορυφαῖος, „care ocupă vârful” [χορυφή], „primul loc”, „conducător”), conducătorul corului în teatrul antic grecesc (etimonul nu provine din gr. χορός). V.: cor; tragedie.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink