CORÍBANT, coribanți, s. m. Preot al zeiței grecești Cibela, al cărei cult avea un caracter orgiac. – Din fr. corybante.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CORIBÁNT s.m. Preot al zeiței antice Cibele, al cărei cult avea caracterul unor orgii exaltate. [< lat. corybante, gr. korybas].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CORIBÁNT s. m. 1. (în Grecia antică) preot al zeiței Cibele, cu un cult orgiastic. 2. (fig.) chefliu, petrecăreț. (< fr. corybante, gr. korybas, -antos)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
coribánt s. m., pl. coribánți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*coribánt m. (vgr. korýbas, -ýbantos, d. korýpto, daŭ din cap, zburd). Preut [!] al zeițeĭ Cibela din Frigia.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CORÍBANȚI (KORIBANTES) (în mitologia greacă), divinități masculine de origine asiatică. Cultul lor prevedea dansuri războinice și manifestări orgiastice.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
coribánt, coribanți s. m. Preot al zeiței grecești Cibela, socotit ființă supraumană, care executa un dans ritual frenetic în acompaniament muzical strident, încheiat cu cădere în extaz. – Din fr. corybante.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink