coriamb sm [At: DN³ / P: ~ri-amb / Pl: ~i / E: fr choriambe] Picior de vers antic de patru silabe, format dintr-un troheu și un iamb.

CORIAMB s.m. Picior de vers greco-latin, format dintr-un troheu și un iamb. [Pron. -ri-amb, scris și choriamb. / < fr. choriambe, cf. gr. choriambos < choreios – troheu, iambos – iamb].

CORIAMB s. m. picior de vers greco-latin format dintr-un troheu și un iamb. (< fr. choriambe, gr. khoriambos)

*coriámb m. și n., pl. e (vgr. horíambos). Picĭor din metrica Grecilor și a Romanilor compus dintr’un coreu și un ĭamb (doŭă silabe scurte între doŭă lungĭ).

choriamb sm vz coriamb

CHORIAMB s.m. v. coriamb.

coriamb (picior de vers) (desp. -ri-amb) s. m., pl. coriambi

coriamb (-ri-amb) s. m., pl. coriambi

coriamb s. m. (sil. -ri-amb), pl. coriambi

coriamb (< gr. χορίαμβος, χορεῖος [τροχαῖος] + iamb*) (în prozodia greco-latină), picior (1) format din două silabe scurte încadrate de două lungi: -UU-.

CORIAMB (< fr. choriambe < gr. koriambos, din koreios, troheu și iambus, iamb) Unitate metrică alcătuită din patru silabe, două silabe scurte încadrate de două silabe lungi și echivalînd cu îmbinarea unui troheu și a unui iamb (...). Folosit îndeosebi în creația lirică. Ex. Ste-le-le-n-cer, Deasupra mărilor, Ard depărtărilor Pînă ce pier. (M. EMINESCU, Stelele-n cer) Scîr-țî-e-n vînt – cum-pă-na de la fîn-tî-nă... (M. EMINESCU, Sara pe deal) În Sara pe deal, numai primul emistih este un coriamb, iar celălalt este format din doi dactili și un troheu.

choriamb v. coriamb.