CORHÁNĂ, corhane, s. f. Coastă de deal stearpă, râpoasă, greu accesibilă – Din ucr. kurhan.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CORHÁNĂ ~e f. Coastă de deal abruptă. /<ucr. kurhan
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
corhană2, corháne, s.f. (reg.) copac rămuros și scorburos.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
corhánă (corháne), s. f. – Povîrniș, pantă abruptă. – Var. corhă (Trans.), corhăneală (Trans. de Sud), corho(do)l (Trans.). Rut. kurhan (Scriban), caz în care ar fi dublet al lui gorgan. După Cihac, II, 493, ar fi cuvînt înrudit cu mag. korha „putred”, korhány „pămînt vegetal”, etimon ce ar fi potrivit și pentru corhan (var. torhan), s. m. (varietate de gîndac, Blatta germanica), deoarece resturile putrezite sînt mediul preferat al acestor insecte. – Der. corhănos, adj. (înclinat); corhăni, vb. (a împinge buștenii pe coastă în jos).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
corhánă s. f., g.-d. art. corhánei; pl. corháne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
corhánă f., pl. e și ănĭ (rut. kurhán, gorgan. De aci și ung. korhány, pămînt vegetal). Est. Costișă, rîpă, văgăună: pe corhănile munților (Sov. 115), vezĭ pe o corhană păretele [!] unuĭ bordeĭ (209). V. hrapă, surupină.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink