corhă sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~he / E: nct] (Reg) 1 Râpă din care se prelinge tot timpul pământ. 2 Versant abrupt de munte.

CORHĂ sf. Trans. Maram. 🌐 Coastă de munte rîpoasă (VIC.) (PAP.) [comp. CORHANĂ].

córhă f., pl. e (cp. cu corhană și cu ung. korha, putred). Trans. (Someșu de Sus). Rîpă care se tot surpă.

córhă, corhe, (corhan), s.f. (reg.) 1. Versant abrupt. 2. Coastă de deal râpoasă. 3. Prăpastie, râpă; berdă. ■ (top.) Corha Bradului, deal în Săliștea de Sus; Corha Carelor, deal în Săcel; Corha Prelucilor, deal în Dragomirești; Corhele Pietrosului, gol de munte în Munții Rodnei. – Comp. cu rus., ucr. kurhan „putred” (Scriban, MDA).

corhă, corhe, (corhan), s.f. – (reg.) 1. Versant repede de munte (Papahagi, 1925); coastă de deal râpoasă (Vișovan, 2002). 2. Prăpastie, râpă; berdă (Ieud, 1987). ♦ (top.) Corha Bradului, deal în Săliștea de Sus; Corha carelor, deal în Săcel; Corha prelucilor, deal în Dragomirești (idem); Corhele Pietrosului, gol de munte situat între lacurile Buhăescu și muchia Piatra Albă, în Munții Rodnei, loc prăpăstios, inaccesibil (Monumente, 1976: 24). (Maram., Trans. de Nord, zona Someș.). – Comp. cu rus., ucr. kurhan „putred” (Scriban, MDA).

corhă, -e, (corhan), s.f. – 1. Versant repede de munte (Papahagi 1925); coastă de deal râpoasă (Vișovan 2002). 2. Prăpastie, râpă; berdă (Ieud, 1987). Corha Carelor, deal (830 m) în Săcel. – Din ucr. kurhan.