CORÉU, corei, s. m. Troheu. – Din lat. choreus. Cf. fr. chorée.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CORÉU s.n. Picior de vers antic, format dintr-o silabă lungă și una scurtă; troheu. [Pron. -eu, scris și choreu. / < lat. choreus < gr. choreios, cf. fr. chorée].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORÉU s. m. troheu. (< lat. choreus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

coréu s. m., art. coréul; pl. coréi, art. coréii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*coréŭ n., pl. eĭe (lat. choréus, d. vgr. horeîos). Troheŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink