CORESPONDÁ, corespondez, vb. I. Intranz. A comunica cu cineva prin scrisori, a fi în corespondență cu cineva. [Var.: (înv.) corespundá vb. I] – Cf. germ. korrespondieren, fr. correspondre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CORESPONDÁ ~éz intranz. A întreține relații prin corespondență. /<germ. korrespondieren, fr. corespondre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORESPONDÁ vb. I. intr. A fi în corespondență, a comunica prin scrisori cu cineva. [Var. corespunda vb. I. / cf. germ. korrespondieren, fr. correspondre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORESPONDÁ vb. intr. a fi în corespondență cu cineva. (< germ. korrespondieren)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CORESPONDÁ vb. a(-și) scrie. (~ regulat între ei.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

corespondá vb., ind. prez. 1 sg. corespondéz, 3 sg. și pl. corespondeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*corespúnd, -úns, a -únde v. intr. (mlat. cor-respondére. V. răspund). Întrețin o corespondență: corespund cu cineva pin [!] scrisorĭ. (Fals corespondez). Comunic, îs în comunicațiune: aceste camere corespund între ele; Mă potrivesc: unghĭurĭ corespondente, gîndurile voastre corespund.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink