CORELÁȚIE, corelații, s. f. 1. Relație, legătură reciprocă între două sau mai multe lucruri sau fenomene; relație în care unul dintre termeni nu poate exista fără celălalt. 2. Dependență reciprocă, relație a două fenomene sau procese între variațiile cărora există o anumită legătură. – Din fr. corrélation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CORELÁȚIE ~i f. 1) Relație reciprocă; reciprocitate. 2) Dependență reciprocă; interdependență; corespondență. /<fr. corrélation
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORELÁȚIE s.f. Relație, legătură reciprocă între lucruri sau fenomene. ♦ (Mat.) Transformare biunivocă prin care unui punct îi corespunde un plan și reciproc, deci unei drepte o dreaptă. ◊ Coeficient de corelație = mărime măsurând relația de similitudine dintre doi factori. [Gen. -iei, var. corelațiune s.f. / cf. fr. corrélation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORELÁȚIE s. f. 1. relație reciprocă între lucruri sau fenomene; interdependență. ◊ relație de reciprocitate între cuvinte sau unități sintactice, în cadrul propoziției sau frazei. 2. raport de excludere între termeni care contractează aceeași relație în mod alternativ. ◊ (mat.) transformare biunivocă prin care unui punct îi corespunde un plan, și reciproc, deci unei drepte, o dreaptă. ♦ coeficient de ~ = mărime măsurând relația de similitudine între doi factori. (< fr. corrélation, lat. correlatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CORELÁȚIE s. v. relație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coreláție s. f. → relație
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*corelațiúne f. (mlat. correlátio, -ónis). Relațiune reciprocă între lucrurĭ. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink