CORÉIC, -Ă, coreici, -ce, adj. Care se referă la coree, care ține de coree. – Din fr. choréique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CORÉIC¹, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de coree. [Pron. -re-ic. / < fr. choréique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORÉIC², -Ă adj. (Rar) Coregrafic. [Pron. -re-ic. / < it. coreico].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORÉIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de coree. (< fr. choréique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

coréic adj. m. (sil. -re-ic), pl. coréici; f. sg. coréică, pl. coréice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink