CORECTURĂ, corecturi, s. f. 1. Înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. 2. (Concr.) Text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură (1). 3. Fiecare dintre modificările operate pe un text corectat. – Din germ. Korrektur, lat. correctura.

corectură sf [At: MOLIN, V. T. / Pl: ~ri / E: ger Korrektur, lat correctura] 1 Operație de înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. 2 (Ccr) Text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură (1). 3 (Îs) ~ în șpalt(uri) Primă îndreptare a greșelilor pe zațul întins, nepaginat. 4 Fiecare din modificările operate pe un text corectat.

* CORECTURĂ (pl. -turi) sf. 📰 Foaie tipărită pe care se însemnează greșelile de tipar ce trebuesc îndreptate; a face corecturi, a îndrepta greșelile de tipar (👉 TABELA XVIII); presă de corecturi (🖼 1463) [germ.].

CORECTURĂ, corecturi, s. f. 1. Operație de înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. 2. (Concr.) Text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură (1). 3. Fiecare dintre modificările operate pe un text corectat. – Din germ. Korrektur, lat. correctura.

CORECTURĂ, corecturi, s. f. 1. Corectare a greșelilor de culegere ivite în decursul tipăririi unui text. Corectură îngrijit făcută. ▭ Iurașcu, un tînăr Spînatic, lungăreț la chip și cam adus de spate, făcea corecturi. VLAHUȚĂ, O. AL. II 26. 2. (Concretizat) Foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar care trebuie îndreptate de tipografie. Cîștiga și de la clienți, cînd se ducea la ei cu corecturile. PAS, Z. I 255.

CORECTURĂ s.f. 1. Îndreptare a greșelilor care se ivesc în cursul imprimării unui text. 2. Foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar care trebuie îndreptate în tipografie. [Cf. germ. Korrektur].

CORECTURĂ s. f. 1. corectare a greșelilor de culegere în cursul tipăririi unui text. 2. foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar ce trebuie corectate în tipografie. (< germ. Korrektur, lat. corectura)

CORECTURĂ ~i f. 1) Confruntare a imprimatului tipografic cu textul original în vederea înlăturării greșelilor de tipar. 2) Text tipărit pe care s-au semnalat greșelile de tipar. /<germ. Korrektur, lat. correctura

corectură f. coală de tipar pe care se însemnează îndreptările de făcut.

*corectúră f., pl. ĭ (după germ. korrektur, d. lat. correctus, îndreptat). Îndreptare a greșelilor de tipar): a face corectura uneĭ coale. Lucru îndreptat (coală tipărită p. a arăta greșelile de tipar și a le îndrepta): a trimete corecturile pin poștă.

corectură s. f., g.-d. art. corecturii; pl. corecturi

corectură s. f., g.-d. art. corecturii; pl. corecturi

corectură s. f., g.-d. art. corecturii; pl. corecturi

CORECTURĂ s. 1. v. rectificare. 2. (TIPOGR.) (înv.) probă. (A cerut o nouă ~ la carte.)

CORECTURĂ s. 1. corectiv, îndreptare, rectificare, (rar) rectificație. (A adus unele ~ planului inițial.) 2. (TIPOGR.) (înv.) probă. (A cerut o nouă ~ la carte.)