cordățel, cordățele, s.n. – Motiv sub forma unui val realizat pe benzile de vopsea în olărit (Dăncuș, 1986: 79). – Din coardă „sfoară, șiret, vlăstar” + suf. -ețel.

cordățel, -e, s.n. – Motiv sub forma unui val realizat pe benzile de vopsea în olărit (Dăncuș 1986: 79). – Din coardă (< lat. chorda) + -ețel.