cordică sf [At: SEVASTOS, C. 179 / Pl: ~dele și (rar) ~ici / E: refăcut din cordele] 1-2 (Șhp) Cordeluță (1-2). 3 Tenie.

cordícă, V. cordea.

cordeá și cordícă f., pl. ele (ngr. kordélla și kurdélla, turc kordela, d. it. cordella, dim. d. corda, funie, coardă; pol. kordel. Cp. cu sardea). Mold. Munt. est. Panglică, fășie de mătase făcută în fabrică. Tenie, un verme intestinal. Un vechĭ joc de cărțĭ.

*ténie f. (lat. táenia, vgr. tainia). Med. Un lung verme intestinal numit și cordică, panglică și verme solitar.