10 definiții pentru cordaj
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORDAJ, cordaje, s. n. 1. Totalitatea frânghiilor, sforilor și parâmelor unei corăbii. 2. Ansamblu de operații efectuate de o mașină de extracție în timpul unei curse a coliviilor în puțul de mină. – Din fr. cordage.
CORDAJ, cordaje, s. n. 1. Totalitatea frânghiilor, sforilor și parâmelor unei corăbii. 2. Ansamblu de operații efectuate de o mașină de extracție în timpul unei curse a coliviilor în puțul de mină. – Din fr. cordage.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viomih
- acțiuni
cordaj sf [At: COSTINESCU / Pl: ~e / E: fr cordage] 1 Totalitate a frânghiilor, sforilor și parâmelor unei corăbii. 2 Ansamblu de operații efectuate de o mașină de extracție în timpul unei curse a coliviilor în puțul de mină.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORDAJ, cordaje, s. n. Totalitatea frînghiilor, sforilor și parîmelor unei corăbii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORDAJ s.n. (Mar.) Totalitatea frînghiilor unei corăbii. [< fr. cordage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORDAJ s. n. 1. totalitatea parâmelor unei corăbii. 2. împletitură de corzi elastice (a unei rachete de tenis etc.). (< fr. cordage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CORDAJ ~e n. 1) Totalitate a funiilor, otgoanelor și parâmelor unei corăbii. 2) min. Deplasare a unei colivii de extracție de la un capăt al corzii la celălalt. /<fr. cordage
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cordaj s. n., pl. cordaje
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cordaj s. n., pl. cordaje
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cordaj s. n., pl. cordaje
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cordaj, cordajesubstantiv neutru
- 1. Totalitatea frânghiilor, sforilor și parâmelor unei corăbii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2. Împletitură de corzi elastice (a unei rachete de tenis etc.). MDN '00
- 3. Ansamblu de operații efectuate de o mașină de extracție în timpul unei curse a coliviilor în puțul de mină. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- cordage DEX '09 DEX '98 DN