CORCOLI, corcolesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A îngriji pe cineva în mod exagerat; a alinta, a răsfăța, a cocoloși. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a-și pierde timpul; a tărăgăna. [Var.: corconi vb. IV] – Et. nec.

corcoli v vz corconi

CORCONI vb. IV v. corcoli.

corconi [At: CIAUȘANU, V. / V: -oli, ~oși / Pzi: ~nesc / E: nct] (Reg) 1 vt A răsfăța. 2 vt A menaja. 3 vr A tărăgăna un lucru Si: a corcomeni (4). 4 vr A umbla fără rost. 5 vr A sta mult pe gânduri. 6 vr A zăbovi. 7 vr (D. câini, pisici) A se ghemui. 8 vr A se înnora. 9 vr (D. găini) A se mișca atunci când sunt puse pe ouă. corectat(ă)

corcoși v vz corconi

CORCONI, corconesc, vb. IV. (reg.) 1. Tranz. A îngriji pe cineva în mod exagerat; a alinta, a răsfața, a cocoloși. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a-și pierde timpul; a tărăgăna. [Var.: corcoli vb. IV] – Et. nec.

CORCONI, corconesc, vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A îngriji prea mult (pe cineva sau ceva); a răsfăța, a cocoloși. S-a dus drept la eclesiarh, care tocmai își corconea bolbotinele în grădinița lui. STĂNOIU, C. I. 125. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a tărăgăna, a-și pierde timpul. Nu te mai corconi atît și haide la drum. ȘEZ. XX 136. – Variantă: corcoli (ȘEZ. IX 77) vb. IV.

cocolésc v. tr. (răd. coco- din cocoloș, cocoașă, rudă cu ngr. kukulóno, cocolesc, și cu ung. göngyölnîi, a învălătuci. Cp. cu goangăne). Încotoșmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiiĭ cocolițĭ ĭese slabĭ. L-a cocolit bine, l-a prins (după multă pîndă), l-a aranjat. – Și corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. În Olt. gugulesc, în Buc. gogulesc.

corcolésc, corconésc, V. cocolesc.

!corcoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcolesc, 3 sg. corcolește, imperf. 1 corcoleam; conj. prez. 1 sg. să corcolesc, 3 să corcolească

corcoli/corconi (a ~) (reg., fam. ) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcolesc/corconesc, imperf. 3 sg. corcolea/corconea; conj. prez. 3 să corcolească/să corconească

corcoli/corconi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcolesc/corconesc, imperf. 3 sg. corcolea/corconea; conj. prez. 3 sg. și pl. corcolească/corconească

CORCONI vb. v. alinta, cocoli, răsfăța, răzgâia.

corconi vb. v. ALINTA. COCOLI. RĂSFĂȚA. RĂZGÎIA.

corcoli, corcolesc, vb. IV (pop.) 1. a îngriji prea mult de ceva sau de cineva; a răsfăța, a alinta, a dezmierda, a cocoli, a cocoloși, a răzgâia. 2. (refl.) a pierde timpul cu lucruri de nimic, a se codi, a zăbovi. 3. (refl.) a se culca, a se ghemui.