corcodină sf [At: LB / V: ~otină, curcud~ / Pl: ~ne / E: corcodan] 1 (Orn; reg) Curcă. 2 (Lpl; îf corcotină) Curci și curcani.

❍ CORCODINĂ (pl. -ne) sf. Trans. 🐦 = CURCĂ.

corcotină sf vz corcodină

❍ CURCUDINĂ CORCODINĂ.

cúrcă f., pl. ĭ (rut. pol. kurka, găină, kur, cocoș, litv. kurka, curcă, rus. kúrica, găină, bg. kurkoĭ, curcan, d. vsl. kurŭ, cocoș; ung. [d. rom.] kurka, alb. čúrkă; ngr. kurkános, kúrkos, kúrkas, curcan, kúrka, curcă; turc. karkan, curcan. V. curnic). Femela curcanuluĭ. Ca o curcă ploŭată, umilit, rușinat. Ca o curcă beată, zăpăcit. Ca o curcă chĭoară, ca prostu. – În Trans. și corcodină.