9 definiții pentru «corcodel»   declinări

CORCODÉL, corcodei, s. m. (Ornit.; reg.) Cufundar. – Corcod (onomatopee puțin folosită) + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CORCODÉL ~i m. reg. Pasăre acvatică de mărimea raței, cu penele castanii pe spate și albe pe burtă, având în jurul gâtului un „guleraș” de pene; cufundar. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORCODÉL s. (ORNIT.; Podiceps cristatus) bodârlău, cufundar, (rar) scufundaci, scufundar, (reg.) furidac.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

corcodél s. m., pl. corcodéi, art. corcodéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) corcodél și -íl m., pl. elĭ, ilĭ și (alb. korkodhilĭ, d. ngr. krokódilos, vgr. -deilos, lat. corco- și crokodilus, crocodil. Cp. cu lat. hirudo, lipitoare, și hirundo, rîndunică; lacerta, șopîrlă, și ngr. lakérda, lacherdă; vsl. liliĭakŭ, bodîrlăŭ, și rom. liliac, un animal, ș. a. multe). Dun. Cufundac, o pasăre acŭatică cu picĭoarele ca lișița și cu moț de pene în prejuru [!] capuluĭ (colymbus). V. califar și bodîrlăŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) corcodél m., pl. eĭ, V. corcoduș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORCODEL-MÁRE s. v. bodârlău, cufundac, cufundar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

corcodúș m. (d. corcodușă). Munt. Un fel de prun (prunus cerasifera [saŭ divaricata]). – Și corcodel. În Mold. și Trans. curcudúș și curcudél, în Munt. vest colduș și toltuș (Cod. M. N. 97). V. zarzăr.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CORCODÉL (‹ corcod, onomat.) s. m. Gen de păsări subacvatice, cuprinzînd c. 20 de specii, larg răspîndite (cu excepția zonelor arctice), foarte bune înotătoare și cufundătoare, fără coadă și cu picioarele așezate în partea posterioară a corpului. În România se întîlnesc patru specii ca oaspeți de vară (clocitoare): c. mare (Podiceps cristatus), c. cu gît roșu (P. griseigena), c. cu gît negru (P. nigrocollis) și c. pitic (P. ruficollius) și o specie, accidental, iarna: c. de iarnă (P. auritus).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink