corcoáțe (oa dift.) f. pl. (var. din gorgoaze). Vest. Bodroanțe, borfe, bulendre, haĭne vechĭ și alte lucrurĭ casnice.

CORCOAȚĂ (pl.-țe) sf. Sdreanță, buleandră: azi umblă ’n fir și mîine se poartă ’n corcoațe ciuruite (JIP.).

corcoață f. buleandră: cu corcoațe și cu petece. [Origină necunoscută].

corcoață (pop.) s. f., g.-d. art. corcoaței; pl. corcoațe

corcoață s. f., g.-d. art. corcoaței; pl. corcoațe

corcoață s. f., g.-d. art. corcoaței; pl. corcoațe

corcoață, corcoațe, s.f. (reg.) 1. haină ruptă și învechită; buleandră, zdreanță. 2. femeie de moravuri ușoare, fleoarță.