2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORCIRE, corciri, s. f. Faptul de a se corci2.V. corci2.

corcire sf [At: I. IONESCU, D. 188 / V: curc~ / Pl: ~ri / E: corci] 1 Încrucișare a două soiuri de plante sau animale diferite Si: corcit1 (1). 2 Alterare a unei rase prin amestec cu elemente străine Si: corcit1 (2).

CORCIRE, corciri, s. f. Faptul de a se corciV. corci2.

CORCIRE s. f. Acțiunea de a (se) corci; încrucișare a unor specii, rase sau soiuri diferite de animale sau plante.

CORCI2, corcesc, vb. IV. Refl. (Despre plante sau animale din specii ori rase diferite) A se încrucișa, a se amesteca (dând naștere la hibrizi nevaloroși). – Din corci1.

corci2 vtr [At: RETEGANUL, ap. CADE / V: curci / Pzi: ~cesc / E: corci1] 1-2 (D. plante, animale) A (se) încrucișa. 3-4 (Prt) A (se) altera caracterul rasei prin împerechere nepotrivită. 5-6 (Prt) A (se) strica puritatea etnică prin amestec cu elemente străine.

CORCI2, corcesc, vb. IV Refl. (Despre plante sau animale din specii diferite) A se încrucișa, a se amesteca. – Din corci1.

CORCI2, corcesc, vb. IV. Refl. (Despre două plante sau animale din specii diferite) A se încrucișa, a se amesteca.

A SE CORCI se ~ește intranz. (despre plante sau despre animale de diferite specii) A se încrucișa căpătând însușiri noi. /Din corci

corcì v. 1. a împerechia animale de soiuri diferite, a amesteca prin împerechere rasele (ex. o cățea cu un ogar, cu un prepelicar, cu un copoiu); 2. fig. a degenera. [V. corciu].

corcésc v. tr. (d. corcĭ). Împărechez ființe de rase diferite: din corcirea ĭepeĭ cu măgaru ĭese catîru. Fig. Fac să degenereze: a corci limba strămoșească. V. refl. Mă amestec, vorbind de rase. Fig. Degenerez: limba s’a corcit. – În vest curcesc (VR. 1928, 9, 217), în nord corchezesc și corchizesc (cp. cu ung. korcsosítni, korcsosodni).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

corcire s. f., g.-d. art. corcirii; pl. corciri

corcire s. f., g.-d. art. corcirii; pl. corciri

corcire s. f., g.-d. art. corcirii; pl. corciri

corci1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcesc, 3 sg. corcește, imperf. 1 corceam; conj. prez. 1 sg. să corcesc, 3 să corcească

corci2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcesc, imperf. 3 sg. corcea; conj. prez. 3 să corcească

corci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcesc, imperf. 3 sg. corcea; conj. prez. 3 sg. și pl. corcească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CORCIRE s. (BIOL.) amestecare, hibridare, încrucișare. (~ unor rase de animale diferite.)

CORCIRE s. amestecare, încrucișare. (~ unor rase de animale diferite.)

CORCI vb. (BIOL.) a se amesteca, a se hibrida, a se încrucișa. (Două specii de animale se pot ~.)

CORCI vb. a se amesteca, a se încrucișa. (Două specii de animale se pot ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

corci3, corcesc, vb. refl. – (reg.) (despre plante sau animale) A se amesteca, a se încrucișa: „Corcitoriul o corcit, / Diochitoriu o diochet” (Bilțiu, 1990: 287). (Maram., Bucov.). – Din corci1 (DEX, MDA).

corci2, corcesc, vb. refl. – (despre plante sau animale) A se amesteca, a se încrucișa: „Corcitoriul o corcit, / Diochitoriu o diochet” (Bilțiu 1990: 287). Atestat doar în Maramureș și Bucovina. – Din corci „corcitură” (< magh. korcs).

Intrare: corcire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corcire
  • corcirea
plural
  • corciri
  • corcirile
genitiv-dativ singular
  • corciri
  • corcirii
plural
  • corciri
  • corcirilor
vocativ singular
plural
curcire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: corci (vb.)
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corci
  • corcire
  • corcit
  • corcitu‑
  • corcind
  • corcindu‑
singular plural
  • corcește
  • corciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corcesc
(să)
  • corcesc
  • corceam
  • corcii
  • corcisem
a II-a (tu)
  • corcești
(să)
  • corcești
  • corceai
  • corciși
  • corciseși
a III-a (el, ea)
  • corcește
(să)
  • corcească
  • corcea
  • corci
  • corcise
plural I (noi)
  • corcim
(să)
  • corcim
  • corceam
  • corcirăm
  • corciserăm
  • corcisem
a II-a (voi)
  • corciți
(să)
  • corciți
  • corceați
  • corcirăți
  • corciserăți
  • corciseți
a III-a (ei, ele)
  • corcesc
(să)
  • corcească
  • corceau
  • corci
  • corciseră
curci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corcire, corcirisubstantiv feminin

etimologie:

corci, corcescverb

  • 1. (Despre plante sau animale din specii ori rase diferite) A se încrucișa, a se amesteca (dând naștere la hibrizi nevaloroși). DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.