corcan¹ sm [At: I. CR. I, 60 / V: ~nă sf / Pl: ~i / E: ns cf ucr коркийка] 1 Crenguță neroditoare de pe un butuc de vie. 2 Viță de vie bătrână. 3 Joardă.

❍ CORCAN¹ sm. Olten. Băn. Trans. 🐦 = CORB 1 [comp. CRONCAN și ngr. χοράχι sau blg. krokonŭ].

❍ CORCAN² sm. Mold. 🌿 Viță de vie bătrînă (ȘEZ.); viță de vie sălbatecă (PAMF.).

CORCAN ~i m. pop. Ramură groasă (uscată) la un butuc de viță de vie. /Orig. nec.

corcán m. Mold. Ramură groasă la un butuc de viță.

corcană sf vz corcan¹

corcan (-ni), s. m. – Lăstar bastard. Origine necunoscută. Pare deformație de la cîrcel datorată, poate, unei schimbări de suf.; însă fonetismul nu este clar. Legătura pe care o presupune DAR cu rut. korkijka „coroana unui copac curățat de ramuri uscate”.