CORALĂ s.f. Ansamblu de persoane care execută la unison sau pe mai multe voci piese muzicale. [< fr. chorale].

CORAL², -Ă, corali, -e, adj., s. n. 1. Adj. De cor (1), pentru cor. ♦ (Substantivat, f.) Formație corală; cor (1). 2. S. n. Cântec religios liturgic pe mai multe voci, cântat inițial în cor¹ de credincioșii cultului protestant. ♦ Compoziție pentru orgă pe tema unui cântec liturgic. – Din fr. choral.

coral², ~ă a [At: TDRG / Pl: ~i, ~e / E: fr choral] 1 a Referitor la cor¹ (1). 2 a Specific corului² (1). 3 a Care provine de la cor² (1). 4 a Care aparține corului¹ (1). 5 a Care cuprinde un ansamblu Si: unanim. 6 a (Îs) Templu ~ Sinagogă în care cântă un cor¹ (1). 7 a (Lit; d. compuneri literare) Ale cărui motive, elemente, personaje prezintă armonie. 8 sf Cor¹ (1). 9 sn (În biserica protestantă) Cântec religios liturgic pe mai multe voci. 10 sn Compoziție pentru orgă pe tema unui cântec liturgic.

CORAL², -Ă, corali, -e, adj. s. n. 1. Adj. De cor (1), pentru cor. ♦ (Substantivat, f.) Organizație corală; cor (1). 2. S. n. (În biserica protestantă) Cântec religios pe mai multe voci. ♦ Compoziție pentru orgă pe tema unui cânteg liturgic. – Din fr. choral.

CORAL³, -Ă, corali, -e, adj. De cor, pentru cor. Ansamblu coral.

CORAL, -Ă adj. 1. Referitor la cor; de cor. 2. Care cuprinde un ansamblu; unanim, de acord. 3. (Lit.; despre compuneri literare; op. individual, singular) Ale cărui motive, elemente, personaje etc. prezintă armonie, acordîndu-se ca vocile unui cor. // s.n., s.f. (Muz.) Compoziție muzicală (religioasă) cu structură strofică pentru cor. [Cf. it. corale].

CORAL², -Ă I. adj. 1. de, pentru cor. 2. care cuprinde un ansamblu; unanim, de acord. 3. (despre compuneri literare) ale căror motive, elemente, personaje prezintă armonie, acordându-se ca vocile unui cor. II. s. f. formație corală amplă; cor (I, 2). III. s. n. cântec religios (liturgic) pe mai multe voci. ◊ compoziție pentru orgă pe tema unui asemenea cântec. (< fr. choral, it. corale)

CORAL² ~ă (~i, ~e) Care este destinat corului; pentru cor. Cântec ~. Muzică ~ă. /<fr. choral

coral a. care cântă în cor, care formează un cor: templu coral. ║ n. cântec religios la Protestanți: un coral de Luther.

*corál, -ă adj. (fr. choral). Care formează un cor, care cîntă corurĭ, de cor: cîntece corale. S. n., pl. e saŭ și urĭ. Un fel de cîntec religios: un coral de Luther.

corală (cor) s. f., g.-d. art. coralei; pl. corale

corală (cor) s. f., g.-d. art. coralei; pl. corale

corală (cor) s. f., pl. corale

coral³ (de/pentru cor) adj. m., pl. corali; f. corală, pl. corale

coral¹ (de cor) adj. m., pl. corali; f. corală, pl. corale

coral (de cor) adj. m., pl. corali; f. sg. corală, pl. corale

coral, -ă, s. f., pl. corale; s. n., pl. coraluri; adj. m., pl. corali, fem. corală, pl. corale

CORALĂ s. (MUZ.) cor. (~ conservatorului.)

CORALĂ s. (MUZ.) cor. (~ conservatorului.)

corală, formație vocală (feminină, masculină sau mixtă), cu număr variabil de membri. În forme instituționalizate, c. este, în unele țări, o formație de mari proporții. Execuția c. poate fi exclusiv a cappella* sau cu acomp. instr. V. cor (1).