CORÁBIE, corăbii, s. f. Vas mare cu pânze, folosit (în trecut) pentru transport și pentru acțiuni militare. ◊ Expr. (Ir.) A i se îneca (cuiva) corăbiile = a fi trist, supărat, fără chef. – Din sl. korablĩ.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de IoanSoleriu | Greșeală de tipar | Permalink

CORÁBIE ~ăbii f. (în trecut) Navă cu pânze folosită pentru transport și pentru acțiuni militare. ◊ A i se îneca ~ăbiile a fi foarte întristat, amărât. [Art. corabia; G.-D. corabiei; Sil. -bi-e] /<sl. korabli
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

corabíe (-íi), s. f. – 1. Navă, vas. – 2. (Arg.) Pantof, încălțăminte. – Mr. cărave, megl. curabie. Sl. korablῑ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 303; Cihac, II, 73; Meyer 177; Conev 820, din gr. ϰαράβι (cf. carabă). Aparține aceleiași familii a lat. carabus, de unde sp. carabela (› rom. caravelă, s. f., prin intermediul fr. caravelle); cf. bg., sb. korab, sb., cr., slov. korablja, rus. korablĭ, alb. karáf, mag. kereb. – Der. corăbier, s. m. (navigator, marinar); corăbierie, s. f. (navigare); corăbia (var. corăbieri), vb. (a naviga), cuvinte puțin folosite; corăbiască (var. corăbierească), s. f. (dans tipic).
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

CORÁBIE s. (MAR.) (livr.) arcă, (rar) velier, (înv. și reg.) naie, (înv.) chivot, vetrelă, (turcism înv.) ghimie.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

corábie s. f. (sil. -bi-e), art. corábia (sil. -bi-a), g.-d. art. corăbiei/corábiei; pl. corăbii, art. corăbiile (sil. -bi-i-)
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

CORABIA DEȘÉRTULUI s. v. cămilă.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

a i se îneca corăbiile expr. a fi trist / indispus; a avea un necaz mare.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink