Corabia f. orășel în jud. Romanați: 9500 loc. Port pe Dunăre înființat în 1862. Important centru pentru comerțul cerealelor.

corabĭá f., pl. ĭele (turc. kurabiĭe, korabiĭe, gurabiĭe, gülabiĭe; alb. gurabi, bg. korabiĭa, sîrb. gurabiĭa). Munt. Mold. Un fel de prăjitură făcută din făină, zahăr și unt și care se oferă tăĭată în romburĭ, ca baclavaŭa. – Și corobĭa.

CORABIE, corăbii, s. f. Navă cu pânze, folosită (în trecut) pentru transport și pentru acțiuni militare. ◊ Expr. (Ir.) A i se îneca (cuiva) corăbiile = a fi trist, supărat, fără chef. – Din sl. korablĭ.

corabe sf vz corabie

corabie sf [At: N. TESTAMENT (1648) / V: ~be / Pl: ~răbii, (rar) ~ii / E: vsl коравль] 1 Vas mare cu pânze, folosit în trecut pentru transport și acțiuni militare. 2 (Îe) A i se îneca (cuiva) corăbiile sau a scăpa ~ia pe apă A fi trist, fără chef. 3 (îcs) De-a ~ia Joc de copii, nedefinit mai îndeaproape. 4 Jucărie care are forma unei corăbii (1). 5 (Reg) Vas în care mirele adună darurile primite la nuntă. 6 (Reg) Cizmă largă și urâtă. 7 (Arg) Matahală. 8 (Reg) Cal mare și slab.

corăbea sf [At: TEODORESCU, P. P. 52 / P: ~bea / V: ~bia / Pl: ~ele și (reg) ~biele / E: corabie + -ea] 1-2 Corăbioară (1-2). 3 (Mpl; îf ~bia) Prăjitură în formă de corabie (1), cu migdale și miere. corectat(ă)

corăbia¹ sf vz corăbea

corăbia² vi [At: DICȚ., ap. I. GOLESCU, C. I, 78 / Pzi: ~iez / E: corabie] (Rar) A naviga.

curabie sf vz corabie

CORABIE sf. 1 ⛵ Vas mare construit din lemn sau de fier, cu care se călătorește pe mare (🖼 1454); (P) F : parcă i s’au înnecat corăbiile, n’are de loc chef, e rău dispus, e foarte abătut ¶ 2 Corabia lui Noe, arca, corabia făcută de Noe pentru a se adăposti cu ai lui în timpul potopului [vsl. korablj].

❍ CORĂBIA¹ (pl. -biele) sf. Mold. 🍽 Un fel de zaharica, numită și „corăbioară”, din cauza formei asemănătoare cu o corabie: aducîndu-mi ... două ocă de corăbiele și trei ocă de migdale amare (ALECS.) [tc.].

❍ CORĂBIA² (-biez) vb. intr. Trans. Bucov. ⛵ A vîsli, a conduce o corabie: corăbiind așa amu cît au corăbiat, iată că se stîrnește pe mare o furtună (SB.).

CORĂBIOARĂ (pl. -re) sf. 1 ⛵ dim. CORABIE ¶ 2 🍽 = CORĂBIA I.

CORABIE, corăbii, s. f. Vas mare cu pânze, folosit (în trecut) pentru transport și pentru acțiuni militare. ◊ Expr. (Ir.) A i se îneca (cuiva) corăbiile = a fi trist, supărat, fără chef. – Din sl. korablĩ.

CORABIE, corăbii, s. f. Vas mare cu pînze, folosit în trecut pentru transportul pe apă al călătorilor și mărfurilor. Cu pînzele-atîrnate în liniște de vînt, Corabia străbate Departe de pămînt. EMINESCU, O. IV 397. Cum să-ți încredințeze corabie cînd barcă N-ai cîrmuit vrodată... NEGRUZZI, S. II 192. Canaturile ce intră în oraș sînt pline de corăbii, care au într-însele mărfuri. GOLESCU, Î. 108. ◊ Fig. Corăbiile cerului... nu întîrzie multă vreme, și deodată întreaga lor flotă, măreață și amenințătoare, întunecă orizontul. BOGZA, C. O. 57. ◊ Expr. (Ironic) (Parcă) ți (sau i etc.) s-au înecat corăbiile, se zice despre un om trist, supărat, fără chef. – Pronunțat: -bi-e.

CORĂBIELE² s. f. pl. (Rar) Corăbioare². Crezi poate că soția me face bibiluri și corăbiele? ALECSANDRI, T. 1223. – Pronunțat: -bie-.

CORĂBIELE¹ s. f. pl. (Popular) Corăbii mici. În nouă vădurele Sînt cam nouă corăbiele. TEODORESCU, P. P. 52. – Pronunțat: -bie-.

CORABIE, corăbii, s. f. Vas mare cu pînze, folosit (în trecut) pentru transport. ♦ Expr. (Ir.) A i se îneca (cuiva) corăbiile = a fi trist, supărat, fără chef. – Slav (v. sl. korablĭ).

CORĂBIELE s. f. pl. (Rar) Corăbioare (2). – Din corabie + suf. -ele.

CORABIE ~ăbii f. (în trecut) Navă cu pânze folosită pentru transport și pentru acțiuni militare. ◊ A i se îneca ~ăbiile a fi foarte întristat, amărât. [Art. corabia; G.-D. corabiei; Sil. -bi-e] /<sl. korabli

corabie f. bastiment de mare; fam. i s’au înnecat corăbiile, e rău dispus. [Slav. KORABLĬ].

corábie f. (vsl. korabĭ și korablĭ, bg. sîrb. korab, rus. koráblĭ, d. vgr. korábion, dim. d. kárabos, crab și [pin aluz. la găoace] corabie; mlat. kárabus, un fel de luntre; ngr. korávi; it. caravella, fr. caravelle, sp. carabela, pg. caravela. V. crab). Vas de navigat, navă, bastiment (cu pînze). Trist par’că ți s’ar fi înecat corăbiile, foarte trist. Corabie cu abur, V. vapor și probelă. – Și curabie (Cod. Vor.).

corabie (desp. -bi-e) s. f., art. corabia (desp. -bi-a), g.-d. art. corabiei; pl. corăbii, art. corăbiile (desp. -bi-i-)

!corăbiele (desp. -bie-) s. f. pl.

!corabie (-bi-e) s. f., art. corabia (-bi-a), g.-d. art. corabiei; pl. corăbii, art. corăbiile (-bi-i-)

corăbia (înv.) (-bia) s. f., pl. corăbiele (-bie-), art. corăbielele

corabie s. f. (sil. -bi-e), art. corabia (sil. -bi-a), g.-d. art. corăbiei/corabiei; pl. corăbii, art. corăbiile (sil. -bi-i-)

corăbiele s. f. pl. (sil. -bie-)

corabie, gen. corăbiei, pl. corăbii

corabie, -biei gen. a.

corabie (-ii), s. f. – 1. Navă, vas. – 2. (Arg.) Pantof, încălțăminte. – Mr. cărave, megl. curabie. Sl. korablῑ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 303; Cihac, II, 73; Meyer 177; Conev 820, din gr. ϰαράβι (cf. carabă). Aparține aceleiași familii a lat. carabus, de unde sp. carabela (› rom. caravelă, s. f., prin intermediul fr. caravelle); cf. bg., sb. korab, sb., cr., slov. korablja, rus. korablĭ, alb. karáf, mag. kereb. – Der. corăbier, s. m. (navigator, marinar); corăbierie, s. f. (navigare); corăbia (var. corăbieri), vb. (a naviga), cuvinte puțin folosite; corăbiască (var. corăbierească), s. f. (dans tipic).

corăbia (corăbiele), s. f. – Prăjină, fursec. Tc. korabiie (Șeineanu, II, 145), probabil în legătură cu cuvîntul următor, cf. sp. barquillo. Din tc. provin și ngr. ϰουραμπιές, bg. korabija.

corăbiele Ca subtitlu, s-ar putea adăuga : sau cum se strică o etimologie. ȘIO explică, simplu și convingător, pluralul corabiele, prin tc. korabiye, bg. корабйя), (în РСБКЕ se notează курабйя), s.-cr. gurábija (vezi și Scriban). La CADE, situația se schimbă, cuvîntul devine corăbia. Ce e drept, am auzit în București pronunțarea corăbiele. Dar citatul (din Alecsandri) pe care se bazează CADE apare la ȘIO sub forma corabiele. Definiția la CADE este : „un fel de zaharica, numită și corăbioară”, din cauza formei asemănătoare cu o corabie. Aceasta nu-l împiedică pe CADE să accepte etimologia din turcește ! DA preia ambele citate din ȘIO (totuși pentru unul dintre ele trimite la CADE, iar pentru celălalt direct la Alecsandri) și acceptă etimologia turcească, presupunînd o influență a rom. corabie numai pentru varianta corăbioară. Lucrul cel mai bizar este că însuși Șăineanu, în DU, deși de astă dată prezintă ca formă romînească nu corabia, ci corabea, abandonează explicația prin limba turcă și scrie în loc de etimologie : „Lit. prăjitură în formă de corabie (v. corăbioară)”. În sfârșit, deși între timp explicația justă a fost reluată și precizată de Bogrea, DR, IV (1927 ), p. 801-802, totuși DLRM, făcînd, ca în multe alte cazuri, un pas mare înapoi, nu mai știe nimic de originea balcanică a cuvîntului și consideră că e vorba pur și simplu de un derivat de la corabie. Dar cuvintele rominești de felul lui corabie nu au diminutive, în -ea, ci în -ioară, -iuță etc. Avînd în vedere că în nici una din limbile balcanice nu se poate pune în legătură cuvîntul nostru cu „corabie” (în turcește pentru că numele corăbiei, gemi, nu seamănă de loc cu numele prăjiturii, în bulgară și în sîrbă pentru că numele prăjiturii este menținut distinct de al corăbiei), și în plus ținînd seamă că originalul este arab (cum arată Ronzevalle, p 122), se înțelege că asocierea cu corabie nu s-a putut face decât în romînește. Aceasta înseamnă că, dacă într-adevăr prăjitura a căpătat forma de corabie (Bogrea, loc. cit., admite faptul), avem aici un nou exemplu de influență a limbii asupra realității pe care o îmbracă (vezi mai jos holeră).

CORABIA (Puppis), constelație din emisfera australă, situată lîngă constelația Cîinele Mare.

CORABIA, oraș în jud. Olt, port pe stg. Dunării; 22.745 loc. (1991). Expl. de argile. Fabrici de încălț., de tricotaje și conf., combinat de fibre și fire chimice; prelucr. lemnului; produse alim. Cea mai mare tăbăcărie minerală din România. Vestigii care atestă o permanentă locuire începând din milen. 3 î. Hr. Pe lîngă așezarea geto-dacică s-a dezvoltat o importantă cetate romano-bizantină cu numele de Sucidava, pe terit. fostului sat Celeiu. Importanța economică a crescut după pacea de la Adrianopol (1829). Declarat oraș în 1871.

corabie, corăbii s. f. 1. Vas mare plutitor pe mare pentru transport de călători și mărfuri; navă. ◊ Corabia lui Noe v. arca lui Noe. ♦ Fig. Biserică creștină construită în formă de corabie. 2. (Reg.) Vas mare sau strachină în care mirele strânge toate darurile primite la nuntă. – Din sl. korablĭ.

CORÁBIE (< sl.) s. f. Navă cu pînze, folosită pentru transport și pentru acțiuni militare. Din sec. 19 au început să fie înlocuite cu nave cu propulsie mecanică.

a i se îneca corăbiile expr. a fi trist / indispus; a avea un necaz mare.

CORABIA DEȘERTULUI s. v. cămilă.

CORABIE s. (MAR.) (livr.) arcă, (rar) velier, (înv. și reg.) naie, (înv.) chivot, vetrelă, (turcism înv.) ghimie.

CORABIE s. (MAR.) (livr.) arcă, (rar) velier, (înv. și reg.) naie, (înv.) chivot, vetrelă, (turcism înv.) ghimie.