opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corabeà f. prăjitură din făină, unt, ouă și zahăr: două oca de corăbiele AL. [Lit. prăjitură în formă de corabie (v. corăbioară)].

CORĂBIELE s. f. pl. (Rar) Corăbioare (2). – Din tc. kurābiye, bg. korabija (apropiat prin etimol. pop. de corabie).

CORĂBIELE s. f. pl. (Rar) Corăbioare (2). – Din tc. kurābiye, bg. korabija (apropiat prin etimol. pop. de corabie).

corăbea sf [At: TEODORESCU, P. P. 52 / P: ~bea / V: ~bia / Pl: ~ele și (reg) ~biele / E: corabie + -ea] 1-2 Corăbioară (1-2). 3 (Mpl; îf ~bia) Prăjitură în formă de corabie (1), cu migdale și miere. corectat(ă)

corăbia1 sf vz corăbea

CORĂBIELE1 s. f. pl. (Popular) Corăbii mici. În nouă vădurele Sînt cam nouă corăbiele. TEODORESCU, P. P. 52. – Pronunțat: -bie-.

CORĂBIELE2 s. f. pl. (Rar) Corăbioare2. Crezi poate că soția me face bibiluri și corăbiele? ALECSANDRI, T. 1223. – Pronunțat: -bie-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!corăbiele (desp. -bie-) s. f. pl.

corăbia (înv.) (-bia) s. f., pl. corăbiele (-bie-), art. corăbielele

corăbiele s. f. pl. (sil. -bie-)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

corăbia (corăbiele), s. f. – Prăjină, fursec. Tc. korabiie (Șeineanu, II, 145), probabil în legătură cu cuvîntul următor, cf. sp. barquillo. Din tc. provin și ngr. ϰουραμπιές, bg. korabija.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

corabea, corabele, s.f. (reg.) prăjitură din făină, unt, ouă și zahăr.

Intrare: corabea
corabea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: corăbia (s.f.)
corăbia1 (s.f.) substantiv feminin
  • silabație: co-ră-bia info
substantiv feminin (F155)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corăbia
  • corăbiaua
plural
  • corăbiele
  • corăbielele
genitiv-dativ singular
  • corăbiele
  • corăbielei
plural
  • corăbiele
  • corăbielelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corăbea
  • corăbeaua
plural
  • corăbele
  • corăbelele
genitiv-dativ singular
  • corăbele
  • corăbelei
plural
  • corăbele
  • corăbelelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corăbia, corăbielesubstantiv feminin

  • 1. rar (la) plural Corăbioare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: corăbioară
    • format_quote Crezi poate că soția me face bibiluri și corăbiele? ALECSANDRI, T. 1223. DLRLC
  • 2. popular (la) plural Corăbii mici. DLRLC
    • format_quote În nouă vădurele Sînt cam nouă corăbiele. TEODORESCU, P. P. 52. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.