copulație sf [At: DA ms / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat copulatio, -ionis] 1 Unire a două celule de sex opus Si: copulare (1). 2 Act al împerecherii a doi indivizi de sex opus, prin care elementele sexuale masculine trec în organele genitale feminine Si: coit, copulare (2).

COPULAȚIE s.f. (Liv.) Împreunare, împerechere (la animale); împreunare sexuală; coit. [Gen. -iei, var. copulațiune s.f. / cf. fr. copulation, lat. copulatio – reunire].

COPULAȚIE s. f. împerechere; act sexual; coit. (< fr. copulation, lat. copulatio)

COPULAȚIE ~i f. 1) Unire a două celule de sex opus. 2) Actul împerecherii a doi indivizi de sex opus. [Art. copulația; G.-D. copulației; Sil. -ți-e] /<fr. copulation, lat. copulatio, ~onis

copulațiune sf vz copulație

COPULAȚIUNE s.f. v. copulație.

copulație (desp. -ți-e) s. f., art. copulația (desp. -ți-a), g.-d. art. copulației; pl. copulații, art. copulațiile (desp. -ți-i-)

copulație (-ți-e) s. f., art. copulația (-ți-a), g.-d. art. copulației; pl. copulații, art. copulațiile (-ți-i-)

copulație s. f. (sil. -ți-e), art. copulația (sil. -ți-a), g.-d. art. copulației; pl. copulații, art. copulațiile (sil. -ți-i-)

COPULAȚIE s. (FIZIOL.) coit.

COPULAȚIE s. (FIZIOL.) coit.