COPTOROȘÍT, -Ă, coptoroșiți, -te, adj. (Reg.) Coptorât. – V. coptoroși.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COPTOROȘÍT adj. v. erodat, ros, săpat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COPTOROȘÍ, coptoroșesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A coptorî. – Contaminare între coptorî si găunoși.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COPTOROȘÍ vb. v. eroda, roade, săpa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coptoroșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coptoroșésc, imperf. 3 sg. coptoroșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. coptoroșeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coptorắsc (mă), a -î́ v. refl. (d. coptor, cuptor, adică „găunos, coșcovit”). Se zice despre un răŭ care se întinde: crăpătura se coptorăște. Fig. Mă coșcovesc de boală: un pĭept coptorît. V. intr. Staŭ ascuns (vorbind de rele); unde coptorăște rău. – Și coptoroșit: om coptoroșit. V. cavernos.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink