coprețí, coprețésc, vb. IV (reg.) a lămuri, e explica, a desluși.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

coprețí (-țésc, -ít), vb. – A explica, a expune. Origine obscură. Este cuvînt rar, atestat o dată în Trans. de Vest, și pînă la un anume punct îndoielnic. După DAR, din lat. compartῑri, prin intermediul unei forme *compertῑri „a participa”, ipoteză riscantă dacă ne gîndim la paralelismul împărți › impartῑre.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink