COPOLIMÉR, copolimeri, s. m. (Chim.) Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. – Din fr. copolymère.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COPOLIMÉR s.m. Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. [< fr. copolymère].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COPOLIMÉR s. m. produs macromolecular din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. (< fr. copolymère)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
copolimér s. m., pl. copoliméri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
copolimér s.m. (chim.) Polimer mixt rezultat din unirea moleculelor a doi componenți diferiți ◊ „În Uniunea Sovietică s-a realizat un nou produs care constituie un concurent pentru aliajul de metal: copolimerul cu compoziție «AT».” I.B. 28 II 63 p. 3 (din fr. copolymère, engl. copolymer, rus. kopolimer; PR 1960; DC, DTP; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink