copleșire sf [At: CARAGIALE, O. VII, 101 / Pl: ~ri / E: copleși] 1 Încercuire. 2 Biruință. 3-4 Acoperire totală (cu un lichid) Si: copleșeală (3), copleșit¹ (3-4). 5 Întindere peste ceva în toate părțile Si: copleșeală (5), copleșit¹ (5). 6 Umplere peste măsură Si: copleșeală (6), copleșit¹ (6). 7 Năvală. 8 Năpădire. 9 Împovărare. 10 Inundare. 11 Emoționare. 12 Impresionare puternică Si: copleșeală (12), copleșit¹ (12). 13 Înconjurare de către ființe Si: copleșeală (13), copleșit¹ (13).

COPLEȘIRE s. f. Faptul de a copleși; năpădire, împovărare. Îți scriu cîteva rînduri... sub copleșirea celui inai greu pesimism. CARAGIALE, O. VII 101.

COPLEȘI, copleșesc, vb. IV. Tranz. A cuprinde din toate părțile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva. ♦ A emoționa peste măsură, a impresiona puternic. ◊ (Despre ființe) A înconjura din toate părțile; a cuprinde. – Probabil din lat. complexire.

copleși [At: MARCOVICI, D. 461/8 / V: ~priși / Pzi: ~șesc / E: pbl ml complexire] 1 vt A cuprinde din toate părțile Si: a încercui, a năpădi. 2 vt A birui pe cineva. 3 vt A acoperi peste tot cu un lichid Si: a afunda, a cufunda, a îneca^[1]. 4 vr A acoperi peste tot. 5 vr A se întinde peste ceva în toate părțile. 6 vt A umple peste măsură. 7 vt A împovăra. 8 vt A inunda. 9 vt A strivi sub o greutate, o forță, o mulțime prea mare. 10 vt (Fig) A încărca pe cineva cu daruri, laude etc. 11 vt A emoționa peste măsură. 12 vt A impresiona puternic. 13 (D. ființe) A înconjura din toate părțile Si: a cuprinde. corectat(ă)

copriși v vz copleși

COPLEȘI, copleșesc, vb. IV Tranz. (Despre abstracte) a cuprinde din toate părțile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva. ♦ A emoționa peste măsură, a impresiona puternic. ◊ (Despre ființe) A înconjura din toate parțile; a cuprinde. – Probabil din lat. complexire.

COPLEȘI, copleșesc, vb. IV. Tranz. 1. (Subiectul este un abstract; cu privire la oameni) A năpădi, a birui, a doborî. Aceeași și iar aceeași atmosferă mă copleșea de întristare în casa noastră. SADOVEANU, N. F. 46. Citi tristețea de pe chipul tovarășului său și-l copleși și pe el. SAHIA, N. 32. Se scuza că așa plînge mereu și nu se poate stăpîni de cînd au copleșit-o nevoile de nici noaptea nu mai are odihnă. REBREANU, R. I 103. Somnul îl copleși și căzu ca un mort. ISPIRESCU, L. 82. ◊ (Despre ființe) A înconjura din toate părțile, a cuprinde. Turcii, sub vestitul Murat al II-lea, copleșiseră Orientul. BĂLCESCU, O. I 45. Nu știi, maică, ce-am pățit! Ori că Tudor mi-a sosit, Ori că hoți ne-a copleșit, Că în beci m-a-mpiedicat Trupul unui om culcat! TEODORESCU, P. P. 674. ◊ (Despre plante) Buruienile au copleșit răsadurile. 2. A emoționa (peste măsură). Aveau prea multe de spus, evenimentul îi copleșea. CAMIL PETRESCU, N. 165.

A COPLEȘI ~esc tranz. 1) (despre stări sufletești sau fizice) A cuprinde brusc și cu putere; a năpădi; a năvăli. 2) (despre ființe) A înconjura în număr mare. 3) (persoane) A emoționa puternic. /<lat. complexire

copleșì v. 1. a acoperi peste tot cu apă, a înneca; 2. a apăsa tare în jos, a strivi sub greutate sau mulțime: somnul l’a copleșit. [Albanez KAPLIS].

copleșésc v. tr. (d. o-pleșesc orĭ var. din cofleșesc? Cp. și cu alb. Gheg kaplis, dobor). Întrec, dobor, răpun, covîrșesc, înving pin număr, volum orĭ greutate: la Valea Albă Moldoveniĭ n’aŭ fost învinșĭ, ci copleșițĭ de mulțimea Turcilor.

copleșire (desp. co-ple-) s. f., g.-d. art. copleșirii; pl. copleșiri

copleșire (co-ple-) s. f., g.-d. art. copleșirii; pl. copleșiri

copleșire s. f. (sil. -ple-), g.-d. art. copleșirii; pl. copleșiri

copleși (a ~) (desp. co-ple-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copleșesc, 3 sg. copleșește, imperf. 1 copleșeam; conj. prez. 1 sg. să copleșesc, 3 să copleșească

copleși (a ~) (co-ple-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copleșesc, imperf. 3 sg. copleșea; conj. prez. 3 să copleșească

copleși vb. (sil. -ple-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copleșesc, imperf. 3 sg. copleșea; conj. prez. 3 sg. și pl. copleșească

copleșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.

COPLEȘI vb. 1. a(-l) covârși, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, a(-l) răzbi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au ~ necazurile, grijile.) 2. a(-l) covârși, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl ~ gândurile.) 3. v. răzbi. 4. a(-l) cuprinde, a(-l) răzbi, (înv.) a(-l) răzbate. (Îl ~ setea.) 5. v. năpădi.

COPLEȘI vb. 1. a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, a(-l) răzbi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au ~ necazurile, grijile.) 2. a(-l) covîrși, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl ~ gîndurile.) 3. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovîrși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul, oboseala.) 4. a(-l) cuprinde, a(-l) răzbi, (înv.) a(-l) răzbate. (Îl ~ setea.) 5. a covîrși, a năpădi, a umple, (fig.) a inunda. (Lacrimile o ~.)

copleși (copleșesc, – it), vb. – 1. A împovăra, a covîrși, a năpădi. – 2. A apăsa, a oprima, a sufoca. Creație expresivă, care pare a se baza pe aceeași rădăcină imitativă ca pleoști „a zdrobi”; pentru valoarea expresivă a lui co-, cf. cofleși, comînji, cotropi. S-a propus ca etimon un lat. *complexare sau *complexire (Tiktin; Candrea-Dens., 391; REW 2102), care nu pare posibil, cf. Graur, BL, V, 94 și Rosetti, I, 160. Cuvînt obscur, după Philippide, II, 708, sau poate legat de alb. kaplis „a bruma”, după Cihac, II, 716 și Scriban. – Der. copleșeală, s. f. (apărare); copleșitor, adj. (apăsător).