opțiuni
  • info

9 definiții pentru copistă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPIST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. (În trecut) 1. Funcționar inferior care (redacta și) copia acte. 2. Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris. – Din fr. copiste.

copist, ~ă [At: NECULCE, ap. LET. II, 458/28 / Pl: ~iști / E: fr copiste] 1 smf (În trecut) Funcționar inferior care redacta și copia acte 2 sm Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris.

COPIST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. 1. (În trecut) Funcționar inferior care (redacta și) copia acte. 2. Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris. – Din fr. copiste.

COPIST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. 1. (În trecut) Mic funcționar care redacta și copia acte. Își pregătise din leafa de copist la tribunal, economisită pînă la ultimul ban, un rînd de straie, să-i țină un an. C. PETRESCU, C. V. 30. Ce viață-l așteaptă pe el...? Un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur. EMINESCU, N. 36. 2. (Înainte de apariția tiparului) Persoană care copia un manuscris.

COPIST, -Ă s.m. și f. (În trecut) Cel care copia acte, opere manuscrise etc. [< fr. copiste].

COPIST, -Ă s. m. f. (în trecut) cel care copia acte, opere manuscrise etc.; autor fără originalitate. (< fr. copiste)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

copistă s. f., g.-d. art. copistei; pl. copiste

copistă s. f., g.-d. art. copistei; pl. copiste

copistă s. f., pl. copiste

Intrare: copistă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copistă
  • copista
plural
  • copiste
  • copistele
genitiv-dativ singular
  • copiste
  • copistei
plural
  • copiste
  • copistelor
vocativ singular
  • copistă
  • copisto
plural
  • copistelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copist, copiștisubstantiv masculin
copistă, copistesubstantiv feminin

în trecut
  • 1. Funcționar inferior care (redacta și) copia acte. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: conțopist prescriitor scrib
    • format_quote Își pregătise din leafa de copist la tribunal, economisită pînă la ultimul ban, un rînd de straie, să-i țină un an. C. PETRESCU, C. V. 30. DLRLC
    • format_quote Ce viață-l așteaptă pe el...? Un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur. EMINESCU, N. 36. DLRLC
    • 1.1. Autor fără originalitate. MDN '00
  • 2. Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.