COPÍST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. 1. (În trecut) Funcționar inferior care (redacta și) copia acte. 2. Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris. – Din fr. copiste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COPÍST ~ști m. înv. 1) Persoană care se ocupa cu copierea actelor, manuscriselor și a notelor muzicale. 2) Funcționar inferior. /<fr. copiste
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COPÍST, -Ă s.m. și f. (În trecut) Cel care copia acte, opere manuscrise etc. [< fr. copiste].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COPÍST, -Ă s. m. f. (în trecut) cel care copia acte, opere manuscrise etc.; autor fără originalitate. (< fr. copiste)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COPÍST s. scrib, (înv.) prescriitor, (depr.) conțopist.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

copíst s. m., pl. copíști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*copíst m. (fr. copiste). Funcționar care copiază. V. cenușer, conțopist.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

copístă s. f., pl. copíste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink